Pizma pe luna

Doamne! Cate taine se ascund in noapte,cate voci isi ganguresc teiubescuri in soapta,cate maini si buze se ating sub lumina stelelor mici,cate umbre deseneaza luna pe trupuri.

Privesc de la geam,asa cum multi dintre noi,obositi de aceiasi imagine apatica din odaile noatre,o facem. Ne retragem la fereastra sa privim intunericul de pe strazi,parcuri si campuri si facem liniste,insetati de sunete abstracte si misterioase. Se aud rasete,voci prefacute si anonime,ori latratul vreunui caine sau mieunatul vreunei pisici,sau cantul vreunei pasari de noapte .. sau o masina trecand .. sau chiar sclipirea astrelor.

Luna,astrul noptii,se ascunde printre nori. Imi inseala privirea,vrand sa-mi lase impresia ca noaptea va fi sordida,rece si lipsita de vreun crampei de lumina,dar .. in sinea ei rade de naivitatea mea. Cum pot fi atat de naiva sa nu-mi dau seama ca are puterea de a scruta fiecare miscare sub firmamentul cenusiu-inchis? Si ma indigna,ma indigna un fapt precum asta? Cand spatiul meu mic trebuie sa-mi fie Intim,al Meu,e vegheat de astrul atotstiutor .. e o ticalosie,dar totusi .. nu poti sa nu simti o invidie,sau mai curand o admiratie venita din suflet,amestecata cu dorinta de a-I ocupa locul. Mi-as dori sa traiesc o noapte in locul lunii si,de pe bolta cerului,sa le vad pe toate,sa le aud pe toate. Sa privesc prin ferestre fara sa se stie ca ochii mi se delecteaza cu ale lor lucruri intime. Sa vad iubitii cum se saruta de noapte buna si isi mangaie unul altuia fruntile pana adorm,sa vad cum mamele isi leagana pruncii mici si ii alapteaza,sa aud povestile pe care le spun bunicii nepotilor,sa aud urletul lupilor in paduri si sa aud simfonia naturii in apele raurilor curgand navalnic.

De-as fi luna ..