Mi-e dor de tara, de mealeagul unde m-am nascut. Este acel dor pe care nu-l poti uita niciodata. Dorul de tara a inceput sa imi strapunga prin oase din ce in ce mai rau.As vrea sa ma tratez cu o plimbare prin iarba cosita sau sa ma catar pentru niste cirese gemene prin copaci.
Tratamentul ar fi si niste visine dupa ureche sau cu boticul murdar de capsuni.Mi-e dor de prieteni,mi-e dor de acel oras micut.Sunt atatea de facut,mai ales ca acum e vara.Am atata aer curat si atatea in jurul meu.Sper ca o saptamana sa imi ajunga ca sa culeg macar cate ceva din fiecare copac,sper sa imi ajunga sa ma vindec si sper sa ascund undeva intr-un coltisor de suflet acest dor.Sa imi ajunga pana la anul viitor.
