Tristete nedestainuita

UN om de-a lungul vietii sale invata ce e greseala,ce e durerea,dar mai ales ce e tristetea.Tristetea o vad ca pe un virus care o data ce iti intra in suflet acolo ramane,pana nu se gaseste un remediu sa-l alunge de acolo.Si totusi sunt tot timpul trista fara macar ca cineva sa observe.Da,am tot ce imi doresc,dar nu am un umar care sa ma asculte,multi ma naglijeaza fara sa isi dea seama ca poate mai tarziu or sa vrea sa ma aiba iar langa ei.Aici ma refer la o persoana care poate nu ma vrea in preajma,care ma jigneste,care nu se gandeste cat rau pricinuieste.Degeaba imi ofera o zi fericita daca tot parcursul anului sunt trista.O sa incerc sa alung tristetea ,dar nu stiu pentru cat timp ca iar revine inapoi fara sa am o clipa de liniste.Aveti grija de sufletele voastre si hraniti-le cu fericire:X Eu nu am de cat sa ma lupt cu ea toata ziua, “dormind” si visand la iniste sufleteasca!!!

Citeste si:  Cuvinte de iubire

3 Comment

  1. Marian says: Reply

    Buna Nadia, eu iti multumesc ca scri, unde pot gasi o sectiune dedicata prezentari tale, poate iti pot ingelege mai bine articolele astfel.

  2. Cred ca cel mai bun remediu pentru tristete este aceasta poezie: Paradoxul zilelor noastre!

  3. Vestitorul says: Reply

    Nu există bucurie adevărată fără să fie precedată de opusul ei:

Leave a Reply