Category - Utile

Dor Adevarat

Mi-e dor…imi place acest sentiment..Imi place deoarece atunci cand o sa-l revad ma simt cel mai bine.Un moment care as vrea sa dureze cel mai mult..Acele cuprinderi in care te afunzi cel mai mult…Acele priviri care iti plac cel mai mult..Acele vorbe care asteptai sa le auzi cel mai mult..Acea iubire care e cea mai calda…Iubire-abia astept sa te revad…:X:X:X

Lucian Ionescu- muşcă mâna celui care l-a hrănit

 

Lucian Ionescu- muşcă mâna lui Dan Diaconscu, afirmând că a fost martor la spălatul banilor, dar sufletul, sufletul d-le Ionescu şi bunul simţ de ce nu vi l-aţi spălat ? Ati început cu bârfa, ca o piţipoancă de doi lei grupu. Nu ar fi fost rezonabil să vă spălaţi rufele la OTV ? Si nu înţeleg de când sunteţi o personalitate a televiziunii sau a muzicii ? Dv vorbiţi de relaţii extraconjugale, de fidelitate şi de corupţie ? Unde v-aţi lăsat trecutul ? Il aduc in memorie deoarece e destul de penibil pentru un om corect, cinstit, fidel familiei, aşa cum afirmaţi la emisia lui Vasile, zis lazarus, să scormonească trecutul în gunoaie.

Lucian Ionescu, fostul impresar al trupei Candy,a fost îndrăgostit lulea de Monica Andrei şi după ce a desfiinţat trupa, nu renunţă la Monica. O iubeşte şi cu mai mult patos. După sac şi petic: el impresar extraordinar, ea cântăreaţă talentată şi fff frumoasă. Tatăl Monicăi îl acuză că a sedus-o şi că s-a folosit de ea. Ce vreţi, aceeaşi sarcină: cerere şi ofertă.

O altă gafă a mâncătorului de bârfe e scandalul ce a avut loc in jurul soţiei sale, Janine Ionescu, yrunciunat din temelii datorită unor afirmaţii grave. Impresarul l-a acuzat public pe cantăreţul Dan Helciug că a incercat să-i sucească minţile soţiei sale. Dar,soţia o fi găină, dar Helciug nu e vânător! Faceţi gard gănii căreia îi place să mai meargă şi la vecini fără să daţi vina pe cocoş. Lucian Ionescu ii cerea soţiei cu ochii in lacrimi să se intoarcă la el.

Ei, asta e lumea: o piesă de teatru in care actorii, nepregătiţi, naivi, viciaţi, vor să joace pe aceeaşi scenă a vieţii, uitând ca timpul trece şi câinele rămâne fără os.

Mesaje inconfortabile în comunicarea familială

În mediul familial, comunicarea  interpesonală are un rol vital, fiind unul dintre cele mai importante instrumente de dezvoltare a structurii şi a relaţiilor de rol familial, alături de intercunoaştere. Relaţiile interpersonale cu parinţii au un rol important în dezvoltarea individului şi a tipului de relaţii pe care le va stabili ulterior cu alţi indivizi de-a lungul vietii. Multe din „datele interne” ale fiecaruia individ se capătă in cadrul acestora relaţii primare. De exemplu, stima de sine. Daca unui copil i se repetă, sub diverse moduri, mai mult sau mai puţin explicite, că el sau ea nu este capabil de a face un lucru cum trebuie, dacă este criticat tot timpul, dacă este in permanenţă comparat cu cei care au performanţe mai bune (părinii sau fraţii mai mari) sau dacă pur si simplu nu este lăsat să se descurce singur in diverse situaţii potrivite vârstei, atunci copilul respectiv va dezvolta o neîncredere în sine, se va îndoi toata viaţa de propriile lui capacităţi de a face faţă, de a se descurca. Iar relaţiile pe care le va stabili cu alţi indivizi, de-a lungul vieţii, vor fi probabil de tip dependent, submisiv, in care va fi tentat să atribuie celorlalţi o pricepere, putere si importanţă mai mare decât lui însuşi.

Prietena mea, Mara.  este mamă a doi copii. Energeică şi hotărâtă ea nu se consideră autoritară, însă are obiceiul de a da ordine pentru a obţine ceea ce vrea. Îi spune frecvent fiului ei, Radu: „Pune masa, fă asta, fă cealaltă”. Însă Radu a ajuns la vârsta la care nu ii place să se supună ordinelor, aşa că nu răspunde solicitărilor mamei sale. Mara îl ia la rost: „Dar de câte ori trebuie să –ţi spun? Chiar nimic nu te pot ruga?!”, solicitări, însă, de fapt, dă mereu ordine. Radu nu mai poate. Nu îşi defineşte el propria poziţie, ci aceasta ii este impus. Însă Mara are o revelaţie auzind un psiholog  vorvind despre „capacitatea tânărului de a alege şi aptiotudinea acestuia de a-şi ocupa propriul loc de adult” şi se întreabă ce opţiuni are Radu în ceea ce priveşte gospodăria şi mai ales, viaţa de familie. În cele din urmă, ea decide să schimbe tipul de relaţie dintre ei. Pentru aceasta, face distincţia între ceea ce este imperativ pentru ea, adică acele cazuri în care poate da ordine (nu pretinde că hainele să nu stea aruncate în mijlocul sufrageriei) şi situaţiile în care este preferabil să îi ceară părerea lui Radu (ce i-ar place să mănânce, cum il poate ajuta la teme). Într-o primă etapă, de fiecare dată când pune întrebări legate de gospodărie, i se răspunde cu „nu”  şi e tentată să revină la stilul imperativ. Totuşi, reuşeşte să ajungă la un echilibru între diversele atitudini şi se exprimă mai clar în relaţia cu Radu. Acesta acceptă mai uşor ordinele şi găseşte o oază de libertate în faptul că poate da un răspuns  la solicitările mamei. Mama înţelege că, pentru a asculta, trebuie ca şi celălalt să aibă o anumită libertate de decizie.  

Prima măsură este de a da sens pozitiv ordinului.  Când auzim cuvântul ordin ne gândim imedia la agresivitate, supunere execesivă, revoltă posibilă.Explicaţia se datorează caracteriasticii ordinului, în sensul că interlocutorul nu are libertatea de a-şi stabili singur poziţia faţă de mesajul transmis de noi: el nu poate decât să acţioneze, să facă ceea ce i s-a cerut. Ordinul nu îi permite celuilalt să se poziţioneze ca persoană; nu i se cere părerea, nu trebuie să fie de acord, nu i se pretinde altceva decât să exercite: „Du-te şi cumpără pâine!”, „Du-te si aşează-ţi hainele!”

Ne putem întreba cât de legitime sunt, în familie, ordinele date de părinţi. „La masă!” nu lasă loc la prea multe ambiguităţi. Pânâ la ce vârstă putem spune: „Fă-ţi ordine în cameră!”, „Stânge masa!”, „Grăbeşte-te!”, „Taci!”, „Răspunde-mi!”. Nu există un alt mod de a acţiona? De exemplu, formularea unei solicitări adevărate, negocierea, stabilirea unei înţelegeri. Atunci când alegem să dăm un ordin, trebuie să avem grijă să fie bine receptat; aceasta înseamnă să fie emis într-un mod care să îl facă acceptabil – adică să indice clar acţiunea, dar fără agresivitate, să avem legitimitate, iar situaţia să se preteze la asa ceva.

Un ordin eficient presupune:

  • Autoritate, dar nu gresivitate;
  • Legitimitate: să existe un contact clar (în familie);
  • Exectitate şi concizie.

A da un ordin nu înseamnă a-l persecuta pe celălalt, ci a-i spune ce să facă. Nu înseamnă a-i propune o alternativă: „Stânge-ţi hainele, te rog!”, „Eşti drăguţ să-mi aduci cafeaua?” O comunicare defectuasă poate avea numeroase repercursiunii asupra integrităţii familiei. O comunicare de calitate presupune claritatea vorbirii, evitarea schimbărilor de subiect, precum şi a mesajelor tangenţiale, intrerupte sau cu o tendinţă de trecere la alt subiect, evitante. Deasemenea este foarte important şi raportul dintre acord şi dezacord: in cazul dezacordului intre membrii familiei, aceştia trebuie să fie capabili să îşi manifeste dezacordul intr-o manieră civilizată, nonagresivă , cu un efect constructiv. O altă calitate a comunicării este intensitatea ei: membrii au capacitatea de a-şi manifesta afectele cu intensitate, iar aceasta intensitate trebuie să fie gradată. Comentariile dintre membrii trebuie să fie amicale, calde, prietenoase, in nici un caz agresive. Nici un membru al familiei nu trebuie exclus din conversaţie, şi fiecare trebuie să vorbească in numele său , nu in al altora.

Lui Daniela, mama lui Paul, un copil de 7 ani, nu îi place când acesta „se enervează”. Dacă i se refuză ciocolată, acesta dă din picioare, strigă, apoi e morăcănos. Daniela se simte dezarmată şi strigă şi ea, la rândul ei: „Ai mâcat deja una, nu eşti cuminte deloc, du-te în camera ta că mă scoţi din minţi”. După ce se enervează, se simte vinovată. Scenariul se repetă şi, de fiecare dată, Paul îşi primeşte ciocolata, uneori cu o palmă la fund ca supliment. Daniela hotărăşte să rezolve o dată problema.Îşi iubeşte fiul, dar vrea să-l înveţe să asculte. Este momemntul săi accepte furia în momentele de frustrare, fără a-l amplifica printr-un comportament neadecvat. Vrând să schimbe situaţia, mama decide să-şi schimbe  propriul mod de a reacţiona, şi nu pe cel al lui Paul. De fiecare dată când i se va cere ceva ce ea nu vrea să-i dea, îi va spune răsincat „nu”, îi explică motivul şi încearcă să îi propună o soluţie pentru viitor: „Îţi dau ciocolată data viitoare sau în aşte împrejurări”. Paul se enervează, dar ea rămâne calmă si spune: „Înţeleg că nu îţi place, nu de deloc plăcut să vrei ciocolată şi să nu ţi se dea”. Apoi îşi face timp să îl ia în braţe şi să-ţi exprime frustrarea. Încetul cu încetul, Paul înţelege că nu poate primi tot ce vrea, dar că mama lui este totuşi prezentă şi îl iubeşte.Desigur, îşi manifestă nemulţumirea, însă lucrurile nu mai capătă amploare, iar Daniela se simte mult mai bine. Schimbarea nu s-a produs dintr-o dată. Paul era obişnuit cu reacţia mamei sale şi cu modul în care se derula lucrurile înainte, dar acum se obiţnuieşte cu un alt stil.

            Confruntarea cu agresivitatea, nemulţumirea, furia nu este o situaţie de comunicare simplă. Agresivitatea acceptabilă  poate căpăta forme diverse: de la tonul ridicat folosit pentru a formula o problemă până la criticarea situaţiei, la „ciondăneală” sau folosirea unor expresii ofensatoare de genul „De ceilalţi nici nu vă pasă”, „N-ai înţeles nimic din ce ţi-am spus eu”, „vorbeşte prostii!”. Acest tip de agresivitate nu depăşeşte anumite limite, în caz contrar, trebuie adoptată o altă strategie. A avea o atitudine eficientă faţă de furia celuilalt presupune a-l accepta pe acesta necondiţionat , a-i accepta sentimentul de furie, a disocia problema de sentiment, a-l asculta pe interlocutor şi a nu răspinde imediat, a propune o schimbare, a nu adopta o atitudine defensivă statică.

Într-o primă etapă, vom înceta de a da motive de furie. Se recomdandă să tăcem şi să ascultăm cu atenţie si deschidere. Nu trebuie să întrerupem intelocutorul spunându-i: „Ai terminat?”, „Mai termină odată!”.

În a doua fază trebuie să-i răspuindem furiei însăşi. Interlocutorul are nevoia să se simtă acceptat aşa cum este şi nu pentru ceea ce este în acel moment. Vrea să-i fie acceptate furia, iritarea, nemulţumirea şi, de aceea, aştepată de la celălalt o interveniţie care să transmită mesajul: „Te accept cum te simţi acum, cu toată furia ta”. Deseori o frază care începe cu „Înţeleg că eşti furios, iritat, nervos, nemuţumit” va avea un efect benefic supra interlocutorului şi îi va mai uşura emoţia. Deseori, incapacitatea noastră de a formula acest fel de fraze vine tocmai din neputinţa de a accepta emoţia celiulalt pentru că intrăm în rezonanţă cu ea. Nu trebuie să abordăm fraze care să enerveze şi mai mult interlocutorul, de genul: „Calmează-te, nu are rost să te enervezi”, ceea ce echivalează cu „Nu-ţi accept furia”.

            În a treia fază trebuie să ne ocupă de problema tehnică ceea ce îi alimentează furia şi să o analizăm. Care este problema?, Cine?, Unde? Când? Cum? Cât”.  Nu trebuie să folosim expresii de genul „Nu e problema mea, nu mă interesează, nu e vina mea…”, ceea ce echivalează cu neglijarea problemelor lui.

            În cea de a patra fază, furia trădează nevoia unei modificări a modului de acţiune, trebuie să ne ajutăm interlocutorul prin găsirea unui mijloc de schimbare, o soluţie.

 Un rol important il are şi repectarea promisiunilor pe care membrii unei familii şi le fac reciproc, in general, respectarea cuvântului dat deoarece fiecare trebuie să aibă credibilitatea in faţa celorlalţi. Fiecărui membru trebuie să ii fie ascultată părerea de către toţi şi conversaţia nu trebuie să devieze.

            Lucica este indrăgostită de Radu, soţul ei, ocupânduse de cei doi copii pe care îi au, familie echilibrată, fără probleme majore. Cu toate acestea, Lucica nu e fericită şi nu se simte iubită. Ea se aşteaptă ca soţul să răspundă la solicitările ei neformulate, să-şi ţină promisiunile, după părarea ei acesta e semnul iubirii depline. Radu o iubeşte şi este un bărbat atent, însă ii vine greu să îşi identifice până şi propriile nevoi, nu mai ales nevoile altora. Lucica începe să-şi pună întrebi în legătură cu propriul comportament şi să se intrebe ce ar vrea ea să facă soţul ei pentru a o convinge de dragostea lui. Norocul face ca să vadă la cinematograf ”Ce-şi doresc femeile”, film American al cărui personaj  capătă darul de a auzi gândurile femeilor şi poate astfel răspunde promt dorinţelor lor. Lucica înţelege că aşteptările ei sunt nerealiste şi că bărbatul pe care il iubeşte, chiar dacă impărtăşesc multe impreună, nu poate ghici ce gândeşte ea, dar nu exprimă. Lucica face o listă a aşteptărilor pe care le are de la soţul ei, dar nu are multe de trecut acolo, deoarece principala ei nevoie este ca el “să ghicească”. Lucica işi face curaj si spune exact ce doreşte. Să meargă în excursia pe care o promite demult timp, in Italia. Această schimbare de comportament naşte în sufletul soţului anumite intrebări şi chiar o anumită teamă. Radu incepe să tină cont de această nouă atitudine a soţiei sale şi acceptă fără probleme să răspundă solicitărilor ei.  In final amândoi isi dau seama că se iubesc la fel de mult şi hotărăscsă-şi exprime dolianţele chiar dacă nu obţin întotdeauna răspunsuri favorabile.

      In cazul soţilor, este foarte important ca fiecare dintre ei sa isi asume rolul care ii corespunde. Există  o comunicare interpersonală defectuasă care afectează raporturile normale de echilibru in cadrul structurii familiei. Este foarte important ca fiecare membru să işi constientizeze rolul in familie şi să se comporte ca atare

Lucretia Ionescu Buiciuc

Ţigara electronică oferă drumul spre o nouă viaţă

Ce plăcere să savurăm aroma cafelei de dimineaţă şi să fumăm o ţigară in timp ce gândurile zboară spre visele rămase încă tipărite în minte! Dar cât de mult dăunează organismului, nu ne-am gândit prea mult.  

Să vedem care sunt consecinţele fumatului :

–         creşte cu până la 50% disfuncţiile erecţile la bărbaţii cu vârste peste 30 de ani ;

–         vitamina C în organism s reduce cu până la 30% ;

–         87% din decesele fumătorilor sunt cauzate de cancerul pulmonar;

–         creşte de până la 6 ori riscul de infarct ;

–         reduce rata de viaţă cu până la 8-20 ani ;

–         slăbeşte oasele prin demineralizarea lor.

O metodă  de a  renunţa la fumat este ţigara electronică ce conţine aproximativ 1 ml de nicotină diluată, emite un abur care nu este dăunător şi  va fi   percepută ca pe o ţigară obişnuită. Preţul între 20-190 Ron, rezervele sunt reâncarcabile, economisându-se 60-80% faţă de ţigările obişnuite. Vaporii, care se aseamănă  cu fumul produs de o ţigară cu tutun, diferă în funcţie de lichidul folosit pentru incărcarea cartuţelor. Sunt farmacii care comercializează aceste produse, dar preţul cel mai mic este oferit pe internet, datorită costurilor mult mai reduse pe care le implică acest tip de comerţ

Tigara electronică comercializată prin intermediul site-ului www.esmoke.ro este vândută la prima mână şi beneficiază de garanţie!

Doar cu ajutorul ţigării electronice dobândim frumuseţea zâmbetului de altădată, fineţea pielii şi respiraţia plăcută !

Ţigara electronică constituie o modalitate de a incepe o viaţă nouă, lipsită de dureri de cap şide boli, o viaţă frumoasă alături de cei dragi.

Lucretia Ionescu Buiciuc

Prostituţie- sex fără iubire

Din ce mai des se spune direct, ca pe o acuzaţie: femeile practică postituţia şi, cred,  doar ca substanmtivul este de genul feminin. Voi da definiţia din punct de vedere sociologic: exploatarea corpului femeii in beneficiul barbatului. Deci femeia e supusă rigorilor legii, deşi pentru bărbat este o plăcere. Oare unde e logica? Acest delict feminin trebuie înţeles doar raportat şi la prostituţia  masculină, bine camuflată de către personalitarea dură a practicantului.

Societatea o consideră o raritate doar pentru că domină cultura masculină  femeia devnind astfel sclava plăcerii. Bărbatul domină femeia nu numai in cadrul  relaţiilor sexuale. Trăim într-o societate patriarhală, adică o societate în care bărbaţii au mai multă putere decât femeile şi o folosesc pentru a-şi crea privilegii în raport cu acestea Femeile doresc împlinire, bărbaţii independenţă. Femeile au o fire mai sensibilă, în schimb bărbaţii au mai multă îndrăzneală şi sunt mai încrezători, din aceste motive au mai multe şanse de a obţine ceea ce doresc

Dar ceea ce şochează  este mentalitatea de a condamna nu prostituţia în sine, ci pe femeia care este prostituată. Si de aici rezultă caracterul imoral al femeii.Oare bărbaţii care practică prostituţia nu ar trebui condamnaţi atât pentru imoralitate, cât şi pentru asumarea unui rol majoritar feminin ?

Prostituţia eu aş defini-o ca pe o relaţie sexuală între o femeie săracă, ce face parte dintr-o clasă socială joasă sau medie, şi un bărbat avut, ce-şi permit să cumpere plăceri de-o clipă.

Deci este o activitate economică : cerere şi ofertă ; bărbatul- cere,femeia-oferă, Vinovat rămâne bărbatul care are trebuinţă, dar şi societatea care nu poate oferi femeii strictul necesar pentru o viaţă decentă.

Prostituţia devine lupta pentru existenţă, unde domină legea lui Darwin :  manăncă-mă, dacă nu vrei să te mănânc.

Prostituţia in secolul al XXI-lea a devenit o tranzacţie economică, de lux sau nu, unde femeia e un obiect de vânzare, de imprumut, de dojană.

Dar tot nu este clară definiţia prostituţiei. Să ne înţelegem : o femeie care are un amant nu este prostituată, ci doar are o rătăcire de moment, o neinţelegere in cadrul familiei care se va remedia in scurt timp ; femeia care are mai multi bărbaţi este prostituată, dar ce? Ea nu face tot sex ? Cine oare a scornit această diferenţiere ? Prostituata poate fi si concubina, amanta, soţia.., toate la un loc pentru o clipă de plăcere sau pentru un bănuţ în plus.

Lucretia Ionescu Buiciuc

Vreţi să fiţi ajutaţi la limba si lieteratura română?

Dragii mei, mi-amspous că e cazul să ajut pe cei care nu au incă o bază nemeinică la limba şi literatura omână. Eu vă voi ajuta fără niciun onorarariu.

Ce trebuie să faceţi? Scriţe-mi ce temă aveţi şi eu vă voi răspunde imediat.La gramatica scrieti-mi textul de analizat si cerinţele.

Doresc din toată inima să avem o colaborare frumoasă si pliună de reuşite.

George Enescu

130 de la nasterea lui George Enescu marele compozitor muzicianGeeorge Enescu, giganticul google aniverseaza 130 de la nasterea lui George Enescu marele compozitor muzician. Compozitor, violonist si dirijor de frunte, mare pianist si pedagog, Enescu a fost poate cel mai cuprinzator inzestrat si cel mai multilateral muzician contemporan. Din multipla sa activitate, in care s-a afirmat cu egala stralucire, opera componistica reprezinta latura cea mai esentiala si, desigur, cea mai trainica a complexei sale personalitati artistice. Dar si interpretul a fost mare printre cei mari, fiindca in cantul sau a strabatut totdeauna suflul creator al artistului, care a fermecat generatiile de ascultatori, ducandu-le spre taramurile luminate ale artei. Prin muzica sa, el a sintetizat un proces de creatie anterior, iar de alta parte, a deschis perspectivele dezvoltarii artistice viitoare.

Printre cele mai importante creatii ale sale se numara:

Poema romana, Rapsodiile, Sonata a 3-a pentru vioara si pian,Trei melodii, Simfonia II si Simfonia III ,inspirate din tragedia razboiului, Sonata nr. 2 pentru violoncel si pian, Cvartetul de Coarde nr 2, poemul simfonic Vox Maris, Simfonia de camera s.a.m.d. (Materialul melodic pentru rapsodii este construit din cantece preluate din repertoriul lautaresc orasenesc.)

Prin intreaga sa munca creatoare, Enescu si-a dobandit un loc de cinste in istoria poporului nostru in memoria marelui artist-cetatean si vrednic fiu al patriei sale, guvernul a instituit concursul international de vioara „George Enescu”, care are loc la Bucuresti din trei in trei ani. Satul natal al artistului si Filarmonica de Stat din Bucuresti au primit numele „George Enescu”, ca un semn al dragostei si recunostintei poporului pentru marele compozitor; casa in care s-a nascut a devenit casa memoriala, iar in Capitala a luat fiinta „Muzeul George Enescu”. Dar, dincolo de toate aceste, Enescu se inscrie, alaturi de Eminescu si Caragiale, de Grigorescu si Andreescu, de Luchian, Sadoveanu si Arghezi, printre marii fauritori de cultura ai tarii noastre.

Prin opera sa, Enescu a pus bazele simfonismului romanesc si a trasat drumurile de dezvoltare a muzicii noastre nationale, inspirata din viata si creatia artistica a poporului, din frumusetile peisajului patriei. Generoasa si nobila, realista prin trasaturile ei, umanista in spiritul ei, opera lui George Enescu este o inalta pilda de arta pentru muzicieni si compozitori. Patrunsa de dragostea pentru creatia si viata poporului, ea este o lectie pe care toti compozitorii nostri se straduiesc s-o urmeze in creatia si in toata activitatea lor pentru raspandirea culturii muzicale in masele largi populare.

Opera lui George Enescu isi implineste marele si adevaratul ei destin in zilele noastre, cand mesajul muzicii sale ajunge la milioanele de ascultatori, care iubesc si lupta pentru viata si cultura umanitatii.

GEORGE ENESCU

Durerea singuratatii

 

Am încercat să inlocuiesc durerea cu lumina

dar când s-a făcut ziuă, am strigat speriată:

“Prea multă lumină, prea multă….”

Mă zvârcoleam între pereţii albi ai singurătăţii

lumina se reflecta în oglinda timpului

şi eu mă uitam în oglinda sufletului,

lumina de cristal a durerii devenise

o uriaşă mare de lumini fosforescente

care amestecau timpurile, fără să mai ştiu

în care timp exist numai eu.

                           ***

“Mă doare, mă doare!  – a început să strige străina din mine-

fără tine aş fi mers desculţ pe gheţarii timpului”,

Străina nu-şi privea chipul în oglindă,

deşi din ochi ieşeau flăcări de ură şi durere –

lumina imensă devenise doar o pată de lumină.

                            ***

Plecăciune, străino!

Hăluie vremea în lumini disperate,

Curcubeul câte culori şi-a ales?

Lumina din mine ţi-oi dărui-o-ntr-o noapte

n-auzi cum se bat luceferi şi pier?

Stelele răpuse, într-o clipă de veghe.

Pe altarul lumii s-au făcut genuni

s-adapă din mine lumini blestemate,

întunericul l-am acoperit cu un ţol de cuvânt.

nimic nu mai vreau din ce se cheamă d r e p t a t e

întunericul ţine loc de cuvânt.

                               ***

Cobor în fântână, în apa adâncă,

pură ca roua de-atâtea iubiri,

apa imi spală speranţa,

dreptatea ţine loc de cuvânt

Mă zbat în pământ, pe pământ, în lumină,

Adevăru-I aievea o pată de cer,

Cineva mă cheamă, fără să-mi spună

“Arenţie! Stelele se nasc şi pier!”

                                ***

Se luptă un timp dreptatea cu lumina,

eu cobor mai adânc ăn fântână, spre cer,

 grăbită pornesc spre o altă planetă,

cumpăna fântânii s-apleacă, eu plec…..

Lucretia Ionescu Buiciuc

Pierre de Fermat si numere 220 284

Informatii amanuntite legate despre Pierre de Fermat si numerele magice 220 284. Pierre de Fermat este cel care a descoperit al doilea set 220 284. De exemplu, divizorii lui 220 sunt 1, 2, 4, 5, 10, 11, 20, 22, 44, 55 şi 110, iar suma acestora este 284. Divizorii lui 284 sunt 1, 2, 4, 71 şi 142, iar suma acestora este 220. Primele seturi de numere sunt (220, 284), (1184, 1210), (2620, 2924), (5020, 5564), (6232, 6368).
Informatii bibiliografice cat si date despre viata lui Pierre de Fermat

Pierre de Fermat

Pierre_de_FermatPierre de Fermat este noua pictograma care ocupa prima pagina a motorului de cautare google. Intr-un mod fascinant Pierre de Fermat compune pe o tablita forumula: Am descoperit o demonstratie cu adevarat minunata pentru aceasta teorema, insa acest doodle este prea mic sa o cuprinda.

Date despre Pierre de Fermat

Pierre de Fermat
Data nasterii August 17, 1601
Beaumont-de-LomagneFrance
Data mortii January 12, 1665 (aged 63)
CastresFrance
Oras natal Franta
Nationalitatea French
Cunostinte Mathematics and Law
Cunoscut pentru Number theory
Analytic geometry
Fermat’s principle
Probability
Fermat’s Last Theorem
Influente François Viète