Fulgii de nea
îmi mângâie ochii, sufletul şi mâinele,
sunt o parte din iarnă
ce-şi aşterne mantia ca pe o amintire.
Steluţe argintii
au coborât grăbite în bradul de Crăciun,
devenit luceafăr, înălţând spre cer
colinzi sfioase stropite cu mir.
Mi-am acoperit inima cu pânza diafană
a bucuriei naşterii lui Isus,
am întins mâinele spre visele despletite
ce troieneau în pustietatea iernii
şi ochii timpului reflectau minunea naşterii lui Isus.
Intru in hora fulgilor în ritm de dans,
lunal îmi face semne cu mâna, prietenos,
ascunzându-şi faţa după petale de măr.
S-a nceput să ningă cu flori de cireş, de cais şi de măr,
eu devenind fata iernii
Ce-şi poartă mantia printre nămeţii de dor.
CHIRILĂ CEZARA-MIRUNA
Clasa a IX-a, A
Scoala Normală „Vasile Lupu”, Iaşi