Trenul iubirii versuri
Vîntul năpraznic al schimbării bate uneori peste cuibul iubirii.
Durerea şi speranta ne-a unit cîndva visurile.
Singurătatea ne-a adus împreună, într-o îmbrăţişare ce am fi vrut-o vesnică,
binecuvîntaţi cu o iubire aproape imposibilă.
Te-am iubit atît de pur, atît de sincer, dar veşnic înlacrimat.
Acum se pare că te-ai vindecat de iubire.
Îmi simt inima smulsă din piept şi aruncată pe şinele trenului cu iubire.
Îmi amintesc că undeva, cu mii de staţii în urmă, un suflet aştepta un altul.
În ce gară a sufletului m-ai uitat, să poate doar m-ai rătacit printre vise ?
Poate într-o zi vei coborî în gara potrivită şi-mi vei zări din nou sufletul,
aşteptandu-te.
Răscruce de drum
Am primit în dar un drum.
Uneori pare doar o potecă pe care nu mai încapem amîndoi.
La răscruce, încercand să gasim calea cea bună,
visele ni s-au transformat în frunze.
Poate că într-o viaţă viitoare vom fi fluturi jucîndu-ne pe cerul albastru,
iubind aceeaşi floare.
Aici, pe pamînt ne-am pierdut, dar am învăţat să visăm.
Poate într-o viată viitoare ne va fi dat să fim împreună,
căci am învăţat să credem unul în visele celuilalt.
Poate că în această viaţă, la rascruci de drumuri, vom porni îmbrăţisaţi ca filele unei cărţi… pentru a nu ne mai pierde.
versuri, Coryta
