Ar trebui să definim cuvântul „tată”:Bărbat care are copii; nume pe care i-l dau acestui bărbat copiii săi când i se adresează sau când vorbesc despre el ori pe care şi-l dă el însuşi când vorbeşte cu copiii săi
Ioniţă din Clejani, un cântăreţ bun, nu-i contest talentul, dar inima lui, dacă are, cum poate rezista faţă de suferinţa Ramonei? Fiica lui, modestă, frumoasă, familistă convinsă, talentată, foarte talentată, cere doar ajutorul lui Dumnezeu, şi nu a tatălui care trece pe lângă ea ca o umbră.
„Eu? O greşală a tinereţii..” spunea Ramona şi lacrimi fierbinţi, dureroase, curgeau pe obraz fără să se mai oprească. „Imi iubesc copilaşii, la fel şi pe tatăl meu pe care-l iert. Să mă ierte şi el daca i-am greşit, dar mă dor cuvintele lui…”
D-le Ioniţă, treziţi-vă din somnul indiferenţei. Cum puteţi cânta despre iubire, familie, copii, atât timp cât fiica dumneavoastră se zbate neputincioasă intre cei patru pereţi reci, neprimitori, ai casei? Nu ştiţi că timpul întoarce spatele omului cu două feţe? Că Dumnezeu nu bate cu băţul, că orice greşală se plăteşte? Aveţi copii educaţi, probabil, in aceeaşi nepăsare absurdă la durerea celui apropiat. Şi ce exemplu le daţi?
Sfindaţi soarta si, inclusiv bunătatea Celui de Sus, dar nu uitaţi că nu întordeauna calea este pavată cu stele.
V-ati ajuns! Da, v-aţi ajuns in sensul că aveţi bani, nume, nu cred că şi renume, avere…, că dintr-un simplu om sărac, foarte sărac, ati devenit ceea ce sunteţi acum: lipsit de orice sentiment al binelui şi al frumoasului. Dar sufletul…, sufletul de tată nu lăcrimează când vă vedeţi fiica nenorocită fără niciun sprijin?
Nu vă este jenă de toţi oamenii care văd aveastă poveste treistă a Ramonei şi indiferenţa stupidă, sfidătoare a familiei dv.?
Cum poate Viorica să mărturisisească mulţumirea ei referitoare la cei doi copii frumoşi şi la bărbatul ei, Ioniţă, „sănătos şi la pungă gros”? Dacă e aşa de „gros” de ce nu-i oferiţi si Ramonei un ajutor cât de mic?
De ziua ei, Viorica a primit cadouri care mai de care mai frumoase, mai trăsnite, mai de inimă, mai de suflet: bijuterii, lenjerii fine, trandafiri de toate culorile şi un cadou cu… suflet: un căţeluş, care toată noaptea o trăgea de poalele rochiei pe noua lui stăpână, spre amuzamentul invitaţilor
Distracţii de oameni cu bani, dar undeva, într-un sătuc uitat de lume, plânge sufletul Ramonei, plâns ce se propagă spre noi, intristându-ne.
Numai Ioniţă din Clejani cântă cu bucurie, a cui oare?, ce-i pasă sătulului de cel flămând!
Ruşine, ruşine pentru un tată care-şi abandonează copilul. Faceţi de râs tagma lăutărească! Luaţi exemplu de la Ramona: „Lupt pentru copilaşii mei!”
Fac apel la publicul larg să intoarcem spatele omului cu două feţe, tatălui care uită că e tată, omului care uită că smerenia şi bănătatea e un dat de la Dumnezeu.
Când vine vorba de iubire, Ioniţă din Clejani ştie că nu se cumpără cu bani. El şi-a demonstrat amorul faţă de Viorica din Clejani, în cei 17 ani de căsnicie. Aşa că, atunci când vine vorba despre cadouri, nu îl atrag bijuteriile scumpe, ci simbolistica iubirii, Feng Shui-ul aducător de fericire (acasatv.ro)
Dumneata vorbeşti de iubire ? De familie ? Lăsaţi-ne cu aiurele astea, d-le, priviţi in jur şi vedeţi durerea de pe chipul Ramonei. Intindeţi o mână de ajutor, Dumnezeu poate o să vă ierte de belelele pe care le-aţi făcut.
Marguerita a pus tradiţiile populare într-o altă lumină, cât se poate de modernă! Dar cu mama şi cu tata alături, nimic nu pare imposibil, mai ales că au investit bani grei pentru „turnarea” unui videoclip, în care fiica lor, Marguerita, străluceşte! Şi pentru a nu da greş, totul a fost aranjat până la cel mai mic detaliu, iar hainele au fost alese la sprânceană! (acasatv.ro)
Un simplu exerciţiu de imaginaţie : in locul Margueritei să fie Ramona măcar pentru o clipă, Cât de recunoscătoare v-ar fi ! Si tu, Marguerita, cum ai inima aşa de cătrănită să-ţi vezi sora in pragul sărăciei şi a disperării, fără să te îndioşeze? Este o vorbă : sângele apă nu se face, dar pentru tine nu e valabil. Ai inimă haină ca şi a tatălui tău… Nu simţi, când stai la masă, că cineva, sora ta si nepoţii tăi, doresc un măr, nu portocală, ca să-şi păcălească foamea ? Ti-e ruşine cu ei ? De ce oare ? Doar din neamul ăsta te tragi şi tu. E mai talentată ca tine, ar tebui să fii mândrăcu ea !
Plecaţi intr-o altă lume, d-le ! Aolo unde oamenii nu au suflet, acolo unde fericirea se socoteşte in bani, acolo unde cuvântul « tată » îşi pierde sensul de a fi.
Lucretia Ionescu Buiciuc
