Prăznuirea lor are loc în 9 septembrie, a doua zi după Naşterea Maicii Domnului, iar adormirea Sfintei Ana se prăznuieşte în 25 iulie. Sfântul Ioachim era din tribul lui Iuda şi descendent al Regelui David. Ana era fiica preotului Matan, din tribul lui Levi, asemenea Marelui Preot Aaron. Matan a avut trei fiice: Maria, Zoe şi Ana. Maria s-a căsătorit în Betleem şi a născut-o pe Salomeea, Zoe s-a măritat şi ea în Betleem şi a născut-o pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, iar Ana s-a măritat în Nazaret cu Ioachim şi la o vârstă înaintată a născut-o pe Maica Domnului.
Ioachim şi Ana au fost căsătoriţi timp de cincizeci de ani fără să aibă copii. Ei au trăit în linişte şi credinţă, folosind doar o treime din venitul lor pentru ei înşişi şi dând o treime săracilor şi o treime Templului, ei fiind foarte înstăriţi.
Odată, pe când erau deja bătrâni şi erau în Ierusalim să jertfească Domnului, Marele Preot Isahar l-a mustrat pe Ioachim, „Tu nu eşti vrednic să aduci jertfă cu aceste mâini sterpe”. Cei care aveau copii l-au înghiontit pe Ioachim, dându-l la o parte ca pe unul nedemn de a jertfi Domnului, căci a nu avea copii era privit atunci ca o pedeapsă divină. Acest lucru a adus multă amărăciune în sufletele celor doi soţi, care ajunseseră deja la o vârstă înaintată, iar ei au plecat acasă cu inima îndurerată. Atunci, cei doi au început să se roage Domnului să facă cu ei minunea pe care El a făcut-o cu Avraam şi cu Sara şi să le dea un prunc care să aducă bucurie bătrâneţii lor.
Domnul le-a trimis îngerul Său, care le-a dat vestea bună că vor avea „o fiică mult binecuvântată, prin care toate neamurile pământului se vor binecuvânta şi prin care va veni mântuirea lumii”. Ana a rămas în curând însărcinată, iar peste nouă luni a născut-o pe Sfânta Fecioară Maria. Zămislirea Maicii Domnului este prăznuită de Biserică în 9 decembrie, iar Naşterea Maicii Domnului este sărbătorită pe 8 septembrie.
La vârsta de trei ani, Ioachim şi Ana au dus-o pe Sfânta Fecioară la templu şi au închinat-o slujirii lui Dumnezeu, încredinţând-o preotului Zaharia. Atunci, după ce părinţii ei au adus sacrificii Domnului (după obiceiul vremii), au lăsat-o împreună cu celelalte fecioare în apartamentele Templului să crească acolo. Biserica prăznuieşte Intrarea în Biserică a Maicii Domnului în 21 noiembrie.
Adormirea
În următorii şapte ani, Dreapta Ana şi Ioachim au vizitat-o adesea pe Maria la Templu, până la moartea lor; aceasta a rămas însă orfană la vârsta de zece ani. Sfântul Ioachim a trăit 80 de ani, iar Ana 79 de ani. Prăznuirea adormirii Sfintei Ana are loc în 25 iulie.
Moaşte
În timpul domniei Sfântului Iustinian Împăratul (527-565), a fost construită o biserică în cinstea Sfintei Ana la Deutera. Împăratul Iustinian al II-lea (685-695; 705-711) a restaurat această biserică după ce Sfânta Ana i-a apărut soţiei sale însărcinate. Atunci trupul şi vălul (maforionul) Sf. Ana au fost aduse la Constantinopol.
