Istoria cifrei şapte are valoare simbolică. Vechea astrologie numără şapte planete. In Biblie se descriu şapte zile in care Dumnezeu a făcut Lumea.
Există şapte păcate de moarte, curcubeul are şapte culori, avem şapte minuni ale lumii si notele muzicale sunt tot şapte la număr. Cele şase zile de muncă erau urmate de o zi deosebită, a şaptea, care se numea Sabat sau zi de odihnă.
Şapte devine măsură pentru impărţirea timpului in general. Cuvintele si faptele lui Iisus sunt pătrunse de legea lui şapte. Vindecările sunt făcute in ziua a şaptea. Moartea lui Hristos e pătrunsă de spiritul lui şapte: sapte cuvinte spuse pe cruce.
Inălţarea are loc la 7 x 7 sau 49 de zile după Paşte. Sapte este cifra-cheie in Apocalipsa lui Ioan. Este vorba de şapte biserici, şapte trâmbiţe si o carte cu şapte peceţi
Sapte este numărul timpului si al perfecţiunii, un numar spiritual, biblic, număr care, in credinţa creştină a evului mediu, (7 simboliza liniştea, milostivirea si pacea) interpretarea cifrei 7 fiind ca sumă (3+4=7), dintre cifrele 3 (care reprezenta pe Dumnezeu sau Sfânta Treime) si cifra 4 (simbolul celor patru elemente, patru vânturi, sau cele patru puncte cardinale, etc).
Din punct de vedere matematic sapte este o cifră notată in scrierea arabă 7 sau romanăVII, este un număr prim, impar, pozitiv si este cel mai mic număr care nu poate fi reprezentat ca sumă pătratelor a trei numere intregi.
In numerologie, persoanele cu numărul destinului 7, sunt fiinţe care vor să fie cercetatori ai adevărului. Aceştia au un clar şi irezistibil sens de a fi „ei inşişi“ ca şi trăire spirituală. Biologic sau anatomic se spune ca omul are 7 uşi ale comunicării (2 ochi, 2 urechi, 2 nări şi o gură).
