Zi de post şi rugăciune, in care fiecare incearcă să se implice mai mult pentru ajutorarea celor nevoiaşi,14 septembrie, cea mai veche şi mai importantă dintre sărbătorile ortodoxe inchinate Sfintei Cruci, anume Inălţarea Sfintei Cruci. Este o rememorare a momentului aflării Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul şi inălţarea ei solemnă in văzul poporului in ziua de 14 septembrie 335. Tot in aceasta zi se reaminteşte aducerea sau intoarcerea Sfintei Cruci de la persi in biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.
In anul 335, in ziua de 13 septembrie a avut loc sfinţirea bisericii construită de impăratul Constantin cel Mare deasupra mormântului Domnului, iar a doua zi episcopul Macarie al Ierusalimului a arătat tuturor, pentru prima dată, sfântul lemn al Crucii Răstignirii. De atunci, a rămas definitiv ziua de 14 septembrie, ca sărbătoare a “Inălţării” sau “Arătării” Sfintei Cruci. Evenimentul pe care Biserica il consemnează in ziua de 14 septembrie este legat de acele intâmplări din veacul al IV-lea dupa Hristos, când impărăteasa Elena a vizitat locurile sfinţite prin viaţa si suferinţele Mântuitorului. Ea a vrut să vadă cât era cu putinţă urmele paşilor lui Iisus, cât rămăseseră după ce Ierusalimul fusese dărâmat. Spre deosebire de alte praznice impărăteşti, Inălţarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ea ne aduce aminte de Patimile si moartea Mântuitorului.
La inceput, sărbătoarea avea un caracter local şi era cerebrată numai la Ierusalim, unde, se păstra lemnul Crucii Răstignirii, de la descoperirea lui până la 634, când a fost dus la Constantinopol. Procesiunea solemnă, prin care se cinstea Sfânta Cruce in Cetatea Sfântă, s-a păstrat până astăzi. Cu timpul, sărbătoarea s-a intins şi in Constantinopol (secolul V), unde ceremonialul ei a primit o nouă strălucire si dezvoltare, mai ales din sec.VII, când Sfântul Lemn a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol. In calendarul roman, sarbatoarea Inălţării Sfintei Cruci a fost introdusa de papa Serghie I.
