Casa Arcaşilor are un amplasament foarte bun, fiind situat la una dintre intrările în Neamţ. De la intrare îţi lasă o parere bună. Fără a fi opulent, restaurantul impune prin calitatea deosebită a materialelor şi finisajelor de constructie; patronul nu s-a zgârcit, ba chiar pot să spun ca a fost refăcut folosind materiale de constructie de ultima generaţie: bambus, lemn de stejar şi fag tratat, mahon, sticlă şi cristal. Stilul este veneţian, aerisit şi cald, Mi-a plăcut în mod deosebit a fost grija la amănunte… fiecare colţ, loc ferit sau ungher care aparent nu prezintă importanţă sau atenţie deosebită a fost amenajat cu grijă, arhitectul dându-i o culoare sau un scop.
Cred că am fost urmărit de ghinion in ale servitului la restaurante. In 90% din cazuri mi se intamplă să ragusesc sau să fac febra musculară gesticulând dupa un şerveţel, scobitoare sau nota de plată, aşa cum a fost la restaurantul Căprioara. A apărut o pictură murală înfioratoare de-a dreptul, cu „animale de pădure” a făcută stângaci in ulei pe unul dintre pereţii laterali ai salonului principal. Mâncarea nu a fost rea, dar servirea a fost înceată şi proastă. Fresh-ul de portocale de o calitate indoielnică, salatele stătute. Un mare minus pentru bruschetele făcute pe felii de pâine pe vatră, groase cât palma .
Responsabila de locatie, era mai putin bună de organizare. şi- servit, deşi. zambetul aruncat parca direct din decolteul generos nu m a determinat să mi teeacă supărare