Lacrima toamnei

Toamna, cu miros de crizanteme si de struguri copţi, a coborât cu alaiul de frunze ruginii spre via de pe dealul bunicii. O rază de soare zâmbea copilului din colţul drumului ce strângea în pumni petale de flori abia căzute  ce oftau la atingere.

Spre orizont, cerul a căpătat culorile curcubeului semănând cu un tablou pictat de un începător care, din grabă, a intins cu lama cuţitului prea mult roşu şi violet. Norii mergeau agale pe cerul făgăduinţei şi doar câte o adiere de vânt foşnea melodios crenguţele de copac.Şi o altă melodie îi lua locul, Universul devenind simfonia biruinţei in acest inceput de toamnă.

Cine strigă după ajutor ? Să fie vântul sau pasărea ce se pregăteşte de plecare spre zări necunoscute ?  Ciocănitoarea lovea cu ciocul scoarţa copacului ce ofta dureros, si acest vaiet se transmitea din val in val ca o ameninţare oentru Septembrie.

Lacrima cerului se prelinge pe firul de iarbă, şi pe flori, şi pe frunze şi pe inima băieţelului care râzând in hohotze adună in palmă sufletul Toamnei. Si Toamna îi dăruieşte gutui, mere şi prune adunate cu migală de către mâna bunicii pentru vremea când omătul  va troieni la fereastră.

Crizantemele stau de vorbă pe marginea drumului şi nu văd cum norii plumburii anunţă vremuri reci şi grele. E vremea lor, e Toamna crizantemelor, când orice om dăruieşte o floare celui drag. Greieraşii cântă de zor Serenada Trubadurului, cine oare înţelege tristeţea sau bucuria lor ?

Stelele apar pe rând, ca la o chemare, ridică vălul de mătase al nopţii,şi intră in hora destinului alături de amintiri, vise, speranţe ce lucesc pe cerul aşteptării. Feţi-frumoşi, Zmei şi Sânzâiene li se alătură ca in Palatul de cleştar al copilăriei, căutând printre atâtea luminiţe steaua noastră norocoasă.

E prea departe ? E prea  aproape ?… Cine s-o atingă cu degetele de cerneală..,, ? Poate un visător care mai crede in nemurire, in fericire…şi care aşterne pe hârtia toamnei gânduri rebele ciuruite de vremuri.

Despleteşte-ţi părul, dragă Tomană, şi lasă mă să atârn ciorchini de stele şi cireşe de mai in dorurile ruginii !