Referat compunere despre toamna – despre toamna:
Cu frunze carunte impletesc anotimpul magic, cu aura timpului păsesc pe covorul tristetii si al melancoliei.
Tu , toamna rece si timpurie, lasa-mi timp sa cern bogatia naturii, sa cos padurea-ntreaga, sa-ti privesc adevarata ta fatada imbelsugată de aurul verde.
Mânia ta face ca timpul sa stea in loc, copaci inalti si goi iti asterne urma, tristetea ta revarsata isi scutura frunzele precum valurile mari ajunse la tarm.
nu ai timp să mă vezi
alergând prin pădure
în urma mea latră
cățelul pământului
cad
și privesc.
cu triluri încete se despart de cuib
păsări
păianjenul îi va pune pecete
din pânză și brumă
strâng în pumni aur.
aur.
un titirez toamna asta,
îmi sfredelește călcâiul
în pantof
Sursa: ioana catalina rosculet
la doar 14 ani.
Portret
Pentru ce ai plecat surâzând
Indoindu-mi ţărmul frunţii ?
Cum te-ai facut vinovat de iubire
Revărsând freamăt de smoala ?
În soare, topit de furtună
Mi-ai aşezat pe mine ..
Ce ascunzi tu valurile-ţi cărnoase ?
În ce alge trebuie să mă transform
Ca să cad, să mă-nec
Numai în tine să mă cobor ?
Cine ţi-a fost balans şi rătăcire
Când aţa norilor în mare se rostogolea ?
Ne-am îngheţat în curbe fierbinţi
Sub straturi ne-am gasit pe noi.
Unde mocneşte desfătarea
Prelins în nisipuri , rătăcit în ceas de neagră dimineata ?
Închide ferestrele din mai
Şi vino proaspăt, mirosind a zori …
Compunere alcatuita de Guguta – Paun Nadiusha
Compunere de iarna :
Un vânt cărunt îmi baten-n geam,
Şi afară-i frig şi ceaţă
Şi eu la tine mă gândeam,
Cum gerul surnă de povaţă.
Iar focul aprig işi înclină
Triumfa frunte-n zare.
Plecandu-şi mâinile spre cer
Cu drag şi cu splendoare.
Privindu-ţi chipul înstelat
De timp şi de culoare.
Fiori mă cern necugetat
Cu foc în picioare goale.
