Fericirea durerii
” A day of sorrow is longer than a month of joy”.De ce omul prin firea sa de un egoism morbid uita intr-o secunda toate acele momente frumoase pt o clipa de suparare.Sunt aceste trairi negative atat de puternice incat sa afecteze intregul psihic intr-o clipita, maturand astfel tot ce a fost zidit din frumusete, fericire, pasiune?Ma dezgusta proria-mi fire…care izoleaza ceea ce ar trebui scos la lumina si scoate la iveala egoismul si rautatea.Poate arunca omul leaganul fericirii, schimbandu-l pe unul din spini?Oare asta isi doreste intr-adevar omul? Sa fie impuns sa simta durerea acelor spini,lacrimi de sange sa curga in urma lui?Daca exista tristete si fericire de ce vorbim mereu de tristete, greutate, respingere?De copii stim ca binele invinge, eroii cauta acea fericire si luptand cu raul mereu triumfa…daca binele este doar un concept atunci de ce nu incercam sa il conturam…de ce nu ii dam viata?De ce omul fuge de tristetea pe care o scormoneste plin de ura dar cu o satisfactie sadica daca e pt o alta persoana.Ce urmareste omul pana la urma?Intrebarea esentiala este alta:este omul capabil sa isi valorifice si sa pretuiasca fericirea, bucuria, altruismul si altele?sau sunt doar trairi pe care le cunoastem cu totii si dupa care tanjim din prima clipa de ratiune pana la ultima?
Doua concepte atat de simple in esenta: “fericire” si “tristete”.Doua notiuni, doua cuvinte de care ne lovim la fiecare pas si ne dovedim incapabilitatea in a descifra ce ne inconjoara.Viata noastra este de la prima clipa presarata de bucuria vietii, fiecare moment e plin de mici bucurii, fiecare suflet care ne trece prin zare aduce fericire.Si totusi micile placeri care ne fac viata frumoasa palesc in fata obtacolelor carora le facem fata verbal si la prima ocazie ne ghemium in micul nostru colt izolandu-ne…”Nu mai suport”…aceste cuvinte iti vor iesi printre cascada de lacrimi dar niciodata nu vei spune cu zambetul pe buze”Am mai trait inca o zi”.De aceea sustin cat de interesant e psihicul uman…atat de preocupat sa explice lucruri de o importanta majora incat uita de micile notiuni care ne definesc fiinta.
Orban Stefana
clasa a XIIa D
Colegiul National „Andrei Muresanu” Dej
pararea voastra conteaza
Nu am cuvinte doar ca sunt mandru ca cineva care este relativ necunoscut ,reuseste sa surprinda intr-un mod placut pe toata lumea.Cine are nevoie de cuvinte…P.S. Sunt indragostit de ea.
Sunt perfect de acord cu cele ilustrate de catre aceasta persoana relativ necunoscuta inca pe numele ei de Stefana Orban care din intamplare si din fericire este iubita mea pe care o iubesc mult. Cuvintele de mai sus reprezinta o ipoteza asupra unor fapte pe care le-am facut eu , de care nu sunt mandru si nu ma laud.Prin prostia mea s-au nascut aceste cuvinte…
parerea conteaza enorm de mult