Actul educativ, eficienţa sa, se decide pe terenul raporturilor concrete zilnice, dintre profesor şi elev. In problema relaţiei profesor-elev, pe lângă o bogată experienţă pozitivă ce s-a acumulat in decursul anilor, se constată că uneori predomină arbitrariul, practici invechite şi prejudecăţi pe care o atitudine conservatoare le menţine. Pentru perfecţionarea relaţiei profesor-elev este necesar să se ia in consideraţie, pe de o parte , obiectivele educaţiei, iar pe de alta parte psihologia tineretului contemporan, actul educativ fiind un proces de continuă invenţie socială.
Profesorul trebuie să dea dovadă de competenţă comunicativă aceasta constând în abilitatea acestuia de a utiliza codurile limbajului educaţional (lingvistic, didactic, specific) în combinaţii adecvate situaţiilor de învăţare. Profesorul trebuie să fie capabil să utilizeze limbajul ca mijloc principal al educaţiei. Coordonatele unui limbaj corect ar fi : bogat, stil, vocabular, orientat la subiect, emoţional, mobilizator, simplu, inteligent, închegat, plăcut auzului, nuanţat, curgător, plastic, scriere lizibilă. De aceea succesul educaţiei include comunicarea, şi in cadrul ei , dialogul profesor-elev..
Profesorul nu comunică doar pentru a informa, ci pentru a crea premisele unor schimbări în ceea ce elevul ,,ştie’’, ,,vrea’’, la rândul său elevul nu este doar receptorul de informaţie, ci persoană disponibilă la transformarea prin acţiune a informaţiei primite. Profesorul cu vocaţie ştie că a fi preocupat de conştientizarea, supravegherea şi îmbogăţirea conduitei sale comunicative este o cerinţă elementară, mai ales că nu tot ce intenţionăm reuşim să spunem, nu tot ce spunem se aude, nu tot ce se aude se şi înţelege, se înţelege şi ce nu spunem, iar ceea ce se înţelege nu depinde de noi ce devine Profesorul care cunoaşte valoarea aprecierii pozitive nu se va feri de o uşoară supraapreciere a performanţelor elevului; va aprecia pe elev mai mult decât merită, spre a-l face să merite pe deplin aprecierea, să se ridice la nivelul aprecierii făcute. Experienţa ne arată că profesorul cu rezultate bune in activitatea lui işi imbunătaţeşte relaţiile cu elevii slabi şi prin faptul că le acordă suficientă apreciere pozitivă . Chiar şi pentru unele performanţe şcolare minore , profesorul care cunoaşte valoarea aprecierii pozitive, o foloseşte incercând să dezvolte in mod permanent increderea elevilor in propriile lor forţe. Neacordând o atenţie mai mare modului de distribuire a formelor de intărire, balanţei pedepselor şi recompenselor, a aprecierii pozitive şi negative, se poate ajunge la o depreciere a personalităţii elevului, atunci când se foloseşte in mod exagerat dojana , si mai ales , atunci când dojana nu păstrează un caracter limitat („astăzi nu ai invăţat lecţia”), ci ia forma unei deprecieri globale („ce-o să iasă din tine” sau „degeaba cheltuiesc părinţii cu tine”). Nu este deloc intâmplător că profesorii ce impulsionează elevii mai mult prin laudă, obţin rezultate mai bune in procesul de educaţie. Aceştia apreciază pozitiv „elevii dificili” chiar şi pentru unele progrese minore incercând in felul acesta să dezvolte, in mod permanent, increderea elevilor in propriile forţe.
Factorul afectiv are o importanţă deosebită asupra randamentului intelectual al elevului. Crearea de bună dispoziţie in clasa reprezintă o condiţie necesară pentru evitarea eşecului scolar Rolul profesorului poate fi semnificativ, pentru ca fiecare membru al clasei de elevi este preocupat de cunoaşterea celorlalţi parteneri, din perspectiva disponibilităţilor de a stabili contacte interpersonale cu ei, profesorul putând fi, nu doar un pilon al sistemului educativ, ci şi un partener, un prieten, un model de viaţă al elevului. Infăptuirea lui presupune raportare continuă a personalităţii celuilalt la propria personalitate, apelând la un mijlocitor, de cele mai multe ori fiind modele socio-umane.
Preocuparea de cunoaştere-evaluare urmăreşte dobândirea a cât mai multor informaţii despre ceilalţi colegi, despre atitudinea lor faţă de propria personalitate, despre felul in care sunt apreciaţi de către colectiv sau invăţător, vor sta la baza intregului proces interacţional din cadrul clasei de elevi.
