Tristete

Umbra lăsată de gând

înduioşează aduceri-aminte

eu văd prin sufletul lor.

 stele

ce au risipit în fânul proaspăt cosit,

 durere

şi-n noapte, fântâna mai cântă-o iubire

dălduită în Marmora neagră

mireasma de tei cade amară

                           ***

Noaptea mi-a spus să-i sărut Luceafărul

la o oră părăsită

când baterea de aripi devenită clipă

acoperă mâna cerului – ursită. 

                                ***

Valurile verzi se prefăceau in negre cuvinte

şi cântecul lor înălţau spre mine  doar vise

ochii albaştri plâng noaptea pe-o frunză căzută

nimic n-a rămas din durerea ascunsă