Mainile imi sunt zburdarnice , ochii imprastiati , glasul intunecat …
Tastez repede pentru ca timpul nu mai sta agatat de mine , examenele s-au evaporat , noaptea imi rade in geam , iar linistea predomina nestingherita.
Acum e momentul sa scriu tot ce am pe suflet , rapid si eficient … imi rascolesc imaginatia .. dau de un chibrit .. se face lumina … ideea …
..mi-e dor de zilele când îmi luai faţa în palme…mi-e dor de clipele în care priveai in ochii mei…mi-e dor de mainile tale pe trupul meu…mi.e dor de buzele tale pe gura mea…mi.e dor de îmbrătisarile tale….mi-e dor de dragostea noastră ascunsa si de pasiunea noastra dezlanţuita…mi-e dor de glasul tau….mi-e dor de mesajele tale…mi-e dor de intalnirile noastre…mi-e dor de tigară fumata împreuna…mi-e dor de plimbarile cand ma tineai de mana in văzul lumii ca si cand n-am fi existat decat noi doi pe pamant…mi-e dor…mi-e dor….mi-e dor de tine!….vreau să fiu iar zapada in viaţa ta..
In toiul noptii te invit sa dansam …
Sa ne lasam picioarele desculte si purtate de vant.
Sa ne regasim intre petale de tradafiri si spini .
Sa fluturam ca doi fulgi agatati intr-o rama de sticla …
Sa fim cantec si soare …
Sa fim precum povestitorul si povestea …
Iubirea pe tocuri in esenta ei …
Este o iubire la inaltime , urci ce urci si uiti sa te mai uiti in jos …
Esti deasupra tuturor , valurile iubirii tale acopera orice nepasare …
Este precum un evantai ce flutura sageti otravitoare.
Tocurile ascutite lovesc din plin nu doar un singur barbat ci o haita de oameni.
Iubirea semnifica o divinitate , iar tocurile , incoronare divinitatii , fa un test , considera-te propriul tau rege (regina) in propria imparatie
azi, vreau sa am umerii goi de nepasare si sa adorm pe mare, perna sa-mi fie croitoreasa de imaginatie
azi vreau sa umblu descult si sa uit de nepasare, sa-mi desfac siretele in zare … sa-mi troptesc picioarele in iarba si sa calc cu savoare pe nisipul verde
Izvorul de unde răsari
In puntea dragostei tu apari
La margine de ocean
Unde nu se vad macar un mal
Acolo din apele cugetate
Unde ziduri par o cetate
Un adevarat castel
Un siret mister
Să fie o împărateasa strălucită
Ca o sirena impodobita
Triumfa de iubire
Ce seaseamană cu tine
Mergand ma pierd in calea ta, lumina soarelui imi oglindeste privirea catre tine, sa fie ea oare sau un miraj, o aparenta sihastra ce-mi spune sa ratacesc prin ale tale ganduri, dar nu mi-am gasit drumul, am stiut dintotdeauna ca va fi o cale si va trebui sa descopar cea mai frumoasa comoara din adancurile unei ruine si intr-un bun sfarsit te-am gasit pe tine.
Soarele işi face valuri
Mustaţa şi-o întinde,
Caldura se risipeşte în maluri
Şi-un foc troptit se aprinde.
Parcă ziua sa făcut,
Ce-ai facut soare, ai tacut?
Numai zâmbeşti şi tu iar,
Eram fericit, dar in zadar.
Setea de tine ma furat,
Ma luat şi ma adulmecat.
Pe tărâmuri ea ma dus,
Undeva?!Nicaieri acolo sus.
De zori de zi s-a intunecat
Gândul că cineva mi te-a furat,
Si de lume te-a ascuns
In pestera de la apus.
Un gand pustiu
Universul, o bulă de aer împrăştiată,
Pierduta’n vânt, dar nu uitată.
Cu o lume târzie, încoltită de coarne,
Asteaptă să vie, noaptea ce încă doarme.
Un om, o mica pustietate
Într-un spaţiu larg, fara eternitate.
Ce zace de zecii de veacuri,
Spre căutarea unor mai bune leacuri.
Stele, priviri ce te-nconjoară,
De-a lungul timpului de odinioară.
Călăuzind suflete pierdute,
Amintiri ce par, sur cernute.
Viaţa, un gol foarte bogat
Din dragoste creeat,
Facut si daruit
Pentru a fi preuit.
Mistică stea
O minge de foc
De parcă stă în loc
Şi-n inima-ţi biruie,
Iar tot ce-i în jur el mistuie,
Frăgezind suspine
Stăpânul să şi-l aline.
Şi-n mâinile tale de-aş fi
O mireasmă pufoasă ţi-aş gazdui
Pe trupul tău gol pătruns de lumină
O raza se propagă din suflet în ruină.
Plutesc într-o melancolie,
Aştept să vină ziua de apoi.
Noi doi trăim într-o armonie
Ceva putred ne leagă pe amândoi,
Trag să înţeleg veacurile
Ce odată, cândva, existau
Vieţuiam pe un pământ pustiu
Uitat de vremuri timpuriu.
Doar o clipă ne desparte
Clipa aceea ţine la infinit
Timpul nu stă în loc, ci stă pornit
Te ador; te-am preţuit.
Speranţe deşarte mi-au mai rămas
Tu stai înlemnită, eu stau de un ceas
Senin privesc spre altar
Tot ce-I frumos e şi amar.
Mă despart de amintiri
Şi strig după ale tale priviri
Cutreier în a mea in – conştiinţă
Şi alung din greu a mea sentinţă.
În visul meu deşart
Lupt pentru a mea rană
În adâncuri mă risipesc
În căutarea unui leac, grăit,
Mi-e frică să nu greşesc,
Luptând la infinit.
