Speranta, aripa de dor

Timpul este atat de relativ incat la bucuria comemorarii lui nu participa intregul din parteneri…de ce?de ce intregul se desface pt a fi incomplet si de ce nu se reuneste la comemorarea intregului…de ce e jumatatea lipsita de judecata.de ce sfasie jumatatea orice raza de lumina si impinge in umbra cealalta jumatate.Cat de trista trebuie sa fie luna…mereu o parte este impinsa in intunerc dar intalnirea partilor starneste interes…si totusi intregul din luna se intalneste atat de rar incat pasiunea care se invarte in jurul ei este de un farmec atat de erotic incat doar acei ochi de indragostiti pot intelege adevarata fata a lunii pline.Toate acestea pt ca in ziua urmatoare intregul sa dispara si deznadejdea intregului sa se faramiteze odata cu speranta.De ce nu este cealalta jumatatea alaturi de mine?De ce sunt nevoita sa stau in neant asteptand acea mica clipa.De ce ma simt atat de neputincioasa in calea propriului meu destin pe care stiu ca trebuie sa il creez singura?Ma simt lipsita de viata.Nu duc lipsa de nimic si totusi sunt incompleta.Am fost atat de indiferenta in calea sentimentelor incat acum, traind in umbra si asteptand sa fiu intreaga tanjesc dupa tine, un simplu muritor care ma face completa.Ciudat, inainte ma simteam completa si perfecta fara sa stiu existenta ta.Acum, stand pe partea intunecata astept reunirea cu tine, doresc sa fiu completa intr-adevar doresc sa ma simt perfecta alaturi de tine.Acum mai mult ca niciodata imi zaresc defectele, le vad prea bine si doresc sa revin la naivitatea de odinioare unde eram plina de mine…nu eram trista fiindca nu stiam ce inseamna cuvantul “DOR”.Nu stiam cum e luna plina…acum stiu si mai mult ca niciodata vreau intregul, vreau ca soarele sa paleasca in fata maretiei noastre… vreau ca noi sa luminam soarele…Vreau sa ies din eternul intuneric in care am trait pana acum…      

Orban Stefana

clasa a XIIa  D

 Colegiul National „Andrei Muresanu” Dej