Category - Autocunoastere

Noaptea de halloween

costume de halloween

Magazinele on-line au dat lovitura în această perioadă cu promoţiile la dovlecei sau la măştile horror. Părinţii sunt nevoiţi să scoată bani de grei din buzunare pentru a-i transforma pe copii în drăcuşori, vrăjitori sau zâne bune.

Chiar dacă este împrumutată, sărbătoarea de Halloween a început să fie o tradiţie şi în rândul arădenilor, în special a copiilor şi a tinerilor. Foarte multe localuri din Arad organizează petreceri cu această tematică, unde trebuie să mergi neapărat costumat pentru a intra în atmosferă.

Zâne sau vrăjitoare

Atât copiii, cât şi părinţii, îşi vor găsi cu siguranţă costumul ideal, printr-un simplu „search” pe Google. Zâne, vrăjitoare, dovlecei, spiriduşi, albinuţe, spiderman sau superman sunt doar câteva dintre costumaţiile pe care magazinele le pun la dispoziţie. Patric Filipaş şi-a dorit ca în noaptea de Halloween să se transforme într-un pirat, aşa că tatăl lui i-a închiriat un costum pe măsură.

„Un astfel de costum costă 50 de lei şi îl poartă câteva zile, căci îl putem returna şi după o lună. Sute de alte modele se pot găsi pe site-urile de specialitate. Decât să cumpăr un costum sau să-l fac la un croitor şi după o lună să se sature de el, mai bine am închiriat”, a spus Ştefan Filipaş, tatăl băiatului pirat. De asemenea, magazinele de specialitate pun la dispoziţia clienţilor şi accesorii precum pălării de vrăjitoare sau diferite măşti cu tematică la preţuri cuprinse între 10 şi 60 de lei.

Ce este Halloweenul?

Halloweenul, sărbătoarea costumelor colorate, va avea loc în acest weekend. Oamenilor le place să participe la un bal mascat. Din moment ce tradiţia acestei petreceri s-a stins încet, una dintre puţinele ocazii a rămas Halloweenul. Cel mai la îndemână costum purtat de bărbaţi este cel al lui Dracula, iar femeile preferă să o întruchipeze pe zâna cea bună.

Amenda cu puterea mintii

amenda pentru gandireDa … sunt sigură că vă miraţi, iar mai ales că nu credeţi! Nici eu nu am crezut…dar mi s-a întâmplat, de aceea cred….nu ai cum să nu crezi, atunci când chiar se întâmplă aşa ceva.
O zi frumoasă şi liniştită! Somnul bun de după-masă, îmi face stomacul gol goluţ. Fac un duş fierbinte. Mănânc bine, căci nu se ştie când mai mănânc azi. Pierd timpul preţios făcându-mi o prietenă, pe mess. Pornesc cu o oră şi jumătate înainte de începerea cursului de engleză. Merg pe jos, căci nu-mi place să dau banii pe biletele de bus. Prima oră de engleză e jalnică. Profesorul tânăr, speriat şi înţelegător vorbeşte doar în engleză. Nu înţeleg o iotă. O tot stresez pe colega de lângă mine să-mi traducă. Cred că o şi enervez. Am o stare foarte adâncă de o agitaţie neaşteptată şi ieşită din comun. După discuţii lungi şi de neînţeles…proful ne lasă să plecăm. Aştept să iasă toţi din clasă să mă pot adresa domnului profesor. Îi spun că nu am înţeles nimic şi că în situaţia mea sunt mulţi. Mi-a dat nişte sfaturi, deci a încercat să mă/ne ajute. Îl salut şi pornesc la drum. Le sun pe fete. Ele vin cu 25-ul şi trebuie să urc şi eu de pe Memo, în acelaşi bus. Am o jumătate de bilet neperforat, dar ştiu că fac un „dus-întors” şi îmi iau un bilet întreg. Am bani mărunţi. Plătesc biletul şi îl pun în buzunarul de la haină. Aştept venirea busului. Fetele erau deja în el. Întârzie cam mult. Agitaţia se amplifică. Starea de greaţă şi dorinţă de trecere a timpului cât mai repede mă copleşesc. Aştept cam 20 de minute. Poate 15, sau poate chiar 10. Nu ştiu…timpul trece greu în asemenea momente. Ajunge busul. Compostez biletul şi îl pun la locul său în buzunar. Ajungem la destinaţie. Ne jucăm cu un câine mare…ciobănesc mioritic 70%, iar 30% ştie naiba ce o fi. E pufos şi are nişte ochi adânci, foarte foarte sugestivi. Se uită la tine ca un cerşetor în vârstă care cere milă. E draguţă. E căţea. După ce halim câte o brânzoaică fiecare (brânzoaică făcută de el, căci ea e prea comodă pentru a găti), socotim banii în funcţie de euro-ul din acea zi. Dăm banii, mai discutăm despre maşina nouă de spălat ce ne-o promiseseră şi apoi hotărâm să plecăm. Ne luăm rămas bun de la proprietarii chiriei. Sunt încântaţi…îi lăsăm „în pace”, dar nu înainte de a face schimbul de id-uri de mess. Afară ne plesneste frigul. Tremur. Discuţia despre violuri, dispariţii şi bătăi ne alimentează frica. E beznă. Continuăm drumul. Staţia de autobuz e luminoasă. Parcă frica a mai dispărut. Nu vrem decât să ajungem odată acasă. În sfârşit ajunge 25-ul. Urcăm. Mă gândeam dacă să îmi compostez biletul sau nu. Fetele şi-l compostează. După o înjurătură scurtă îi spun să mi-l composteze şi mie. Mi-l compostează. Mi-l dă. Au aceeaşi formă. Al meu şi al ei. Îl pun în portofel, al doilea…după cel necompostat la un capăt, de care am amintit mai sus. Vine controlorul. Îl văd de departe. Dacă ştiam ce se va întâmpla…perforam partea necompostată a biletului ce-l aveam, căci vreme era destulă. Iau biletul. Al doilea după cel necompostat la un capăt. Îl întind controlorului. O frică mă străpunge. O teamă ieşită din comun. Ceva ce nu am mai întâlnit până acum. Mă gândeam că poate nu e acela biletul. Poate o fi altul. Poate e unul greşit. Deşi ţin minte perfect unde l-am pus şi că acelaşi l-am scos, nu era. Nu era bun. Biletul avea alte găuri, nu aceleaşi care le avea când îl vrificasem împreună cu colega mea de cameră. Ceva nu era în regulă. Ok. Trec peste, dar sunt din ce în ce mai agitată. Îi întind controlorului biletele câte le aveam la mine şi îi spun: trebuie să fie unul din acestea!!! Trebuie! Dar deja mintea mea îmi şoptea clar că nu mai are sens să mă agit. Biletul nu era nicăieri. Sau găurile s-au schimbat. Oricum nu e ceva logic. Aici sunt sigură că putea acţiona un singur lucru: puterea minţii!!! Nu ştiu de ce dar biletul acela nu putea să dispară doar aşa. Iar controlorul nu cred să-l fi luat. Nu avea de ce. Adică avea…foamea de bani. Dar nu cred să fi ajuns în starea aceea încât să-mi fure biletul şi să-l bage în buzunar sau să-l arunce. Şi atunci mă întreb…unde e biletul? Cine l-a schimbat, preschimbat sau mai ştiu eu ce? De ce a dispărut? De ce i s-au schimbat găurile? Cum se poate întâmpla aşa ceva, altfel decât cu puterea minţii? Mereu aveam frică de controlori…indiferent că aveam bilet compostat sau abonament. Mereu aveam oroare de ei şi mereu îmi spuneam: sper să fie bine! Nu că ar putea fi ceva rău! Dar e o teamă veche şi de demult, ca o traumă! Nu ştiu de ce. Şi iată, că deşi era totul logic şi normal…s-a întâmplat! A dispărut! S-au transformat…găurile! Ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea să ţi se întâmple…sau: De ce ţi-e frică nu scapi! Clar…ne-a coborât din bus. Am plătit amenda, pentru care nu am primit chitanţă, bineînţeles! Şi în ciuda faptului că toate abia aşteptam să ajungem acasă, acum trebuia să mai facem o oră pe jos pentru a ajunge! Groaznic! Sau…or fi extratereştrii cei care mi-au furat/preschimbat biletul? Nu voi afla niciodată! 🙁

Articol de andreea2k

Oua de colorat pentru copii

Oua de colorat pentru cei mici oua-de-colorat-pentru-copii.

Copii adora desenul , ouale sunt cel mai usor material de colorat. Ofera-i copilului tau placerea de a colora.

Sunt sigur ca si tu atunci cand erai mai mic aveai aceeasi pasiune pentru desen.

Fi alaturi de el , ofera-i iubirea de care are nevoie


Jocurile provoaca dependenta

Jocurile provoaca dependenta. farm ville joc facebook

Ne favorizam timpul liber cu un viciu oarecum prostesc – jocurile – pentru ca :

– astept pe cineva sa vina
– asteptam un eveniment
– mai avem 10 minute si scapam de la servici, repede intram pe travian, farm vile pe facebook sau oricare alte jocuri.
– cu siguranta dorim ca timpul sa treaca mai repede si sa nu ne plictisim asa ca recurgem sa ne jucam …
– pana si intr-un spital, clinica privata, primarie – lumea in timul liber se joaca.

zuma onlineDeci e OK daca ne jucam , insa , hai sa ne jucam in timpul in care avem de asteptam si altceva nu avem de facut , insa , sa pretuim timpul nostru liber si sa nu lasam jocurile sa ne fure acest lucru.

Aveti idee ce isi doresc in general oamenii de la viata ?

Daca ti-ai pune o dorinta si ai vrea sa ti se indeplineasca , mai mult ca sigur ti-ai dori sa ai multi bani , pentru ca daca ai bani poti face de toate , esti fericit pe deplin …
Si totusi ai bani dar timpul devine tot mai scurt si timpul nu-l poti cumpara.

Ce le lipsesc oamenilor cu multi bani ? – timpul , exact 🙂 de aceea vedem zilnic cupluri excentrice – Silvio Berlusconi la 74 de ani s-a cuplat cu o minora de 17 ani.

Haideti sa ne bucuram de timpul pe care-l avem si sa-l petrecem cu cat mai mult in putinta si sa nu lasam jocurile sa devina o prioritate.

Video halloween

Un video care l-am pastrat ani de zile pentru aceasta seara de halloween.

Costume de halloween cat se poate de inedite pentru o seara de traditie, machiaje exceptionale , oameni trazniti  , placere maxima.

 

Traditii pentru seara de Halloween

traditii halloweenSarbatoarea de halloween fiind unul dintre cele mai vechi sarbatori de peste 1000 de ani . Sarbatoarea pe care o cunoastem sub numele de Halloween a fost influentata, de-a lungul timpului, de numeroase culturi. In Imperiul Roman era Ziua Pomona, la celtici era festivalul de la Samhain, iar la crestini Sarbatoarea Tuturor Sfintilor sau a Tuturor Sufletelor.

Originile celtice

In 31 octombrie, dupa ce toate campurile erau recoltate si depozitate, toate focurile erau stinse. Druizii, preotii celtilor, se intalneau pe o culme din padurea de stejari – stejarii erau considerati copaci sacri. Druizii erau cei care aprindeau noile focuri, facand sacrificii de bucate si animale.

In timp ce druizii executau dansuri rituale in jurul noilor focuri, sezonul soarelui trecea, iar sezonul intunericului incepea. Cand se facea dimineata, druizii daruiau o torta aprinsa in noile focuri fiecarei familii, cu care acestea urmau sa-si aprinda focurile in gospodarii. Aceste focuri erau menite sa incalzeasca casele si sa le ocroteasca de spiritele intunericului. Festivalul din 1 noiembrie era numit „Samhain”.

Acesta dura timp de trei zile. Numerosi oameni participau la parada, imbracati in costume facute din piei si oase de animale. Fiind vorba de sfirsitul verii, de Samhain se organiza si un fel de sarbatoare a recoltei, celtii aducind ofrande zeilor.

Anumiti membri ai comunitatii aveau sarcina de a merge din poarta-n poarta, stringind donatii sub forma de mincare pentru a-i multumi pe zei, o varianta antica a cunoscutului obicei de a merge, de Halloween, pe la casele oamenilor cu “ne dati ori nu ne dati”. Influenta Romana In primul secol dupa Christos, Roma invadeaza Britania. Romanii au adus cu ei numeroase festivaluri si obiceiuri proprii.

Unul dintre acestea a fost si festivalul cunoscut sub numele de „Ziua Pomona”, numit asa dupa zeita romana a fructelor si gradinilor. Si aceasta sarbatoare se celebra in jurul datei de 1 noiembrie. Dupa sute de ani de stapanire romana, obiceiurile festivalului celtic Samhain si traditiile romane de Ziua Pomona s-au amestecat, devenind o sarbatoare unica care se celebreaza toamna.

Traditia Halloween-ului rezista si dupa aparitia crestinismului

Urmatoarea influenta a aparut odata cu raspandirea noii religii crestine in Europa si Britania. In anul 835, Biserica Romano-Catolica a transformat ziua de 1 noiembrie intr-o sarbatoare crestina, care celebreaza toti sfintii. Aceasta zi era numita Ziua tuturor Sfintilor sau Hallowmas sau All Hallows.

Legenda ”lanternei lui Jack”

Tot in aceasta perioada apare si legenda ”lanternei lui Jack”.Obiceiul “lanternei lui Jack” vine din folclorul irlandez. Asa cum spune legenda, un barbat pe nume Jack, care era cunoscut ca un betiv si glumet, l-a pacalit pe Satana sa urce intr-un copac. Apoi Jack a sapat in trunchiul copacului o cruce, astfel Satana ramanand prins in copac.

Jack a facut o intelegere cu Satana: daca nu-l mai ispiteste niciodata, ii promite ca il lasa sa coboare din copac. Asa cum spune povestirea, dupa ce Jack a murit, nu a fost primit in Rai din cauza felului sau de a trata lucrurile, dar nu a fost primit nici in Iad deoarece l-a pacalit pe Satana. In schimb, Satana i-a dat un singur taciune care sa-i lumineze drumul prin intunericul rece. El a pus taciunele intr-o rapita pentru a-l putea tine aprins mai mult timp. Initial irlandezii foloseau rapita drept “lanterna lui Jack”.

Dar cand imigrantii au venit in America au descoperit ca dovlecii se gaseau mult mai usor decat rapita. Astfel , acum , “lanterna lui Jack” se face dintr-un dovleac scobit, luminat de un taciune sau de o lumanare.

Halloween-ul cucereste Lumea Noua

Pe teritoriul Americii , patria adoptiva a sarbatorii de Halloween , primii colonisti au interzis orice fel de sarbatoare catolica , acestia fiind erau in majoritate protestanti.In Massachusetts , insasi celebrarea Craciunului era pedepsita cu izgonirea sau cu moartea. In secolul al XIX-lea , peste 7,4 milioane de imigranti au ajuns in America aducand cu ei obiceiurile europene. 700.000 dintre acestia erau irlandezi catolici. In 1921 ,in statul Minnesota este celebrata prima sarbatoare de Halloween pe teritoriul american.

In New York a inceput in 1923, iar in Los Angeles in 1925. Dupa aceasta, nu a mai durat mult pana cand a devenit o sarbatoare nationala. Cu toate acestea , timpul , moda intr-o continua schimbare si tendintele mercantile ale Lumii Noi par a fi cel mai crunt dusman al esentei acestei traditii stravechi.

Intre timp, nu numai lanterna de rapita a lui Jack a fost schimbata cu dovlecii scobiti, dar si deghizarea zanelor care colindau la fiecare usa a devenit ”trick or treat”. Focurile au ramas populare , dar nu pentru a ingrozi spiritele rele si pentru prezice viitorul. In ultimii ani, sarbatoarea de Halloween a capatat multi adepti si la noi in tara. Deghizarea in costume macabre si traditia dovlecilor sculptati in forma de felinar, precum si dulciurile impartite copiilor au transformat-o pe aceasta intr-un eveniment drag atat celor mici , cat si celor mai in varsta.

Sursa: acasa.ro

Cu zambetul pe buze

Astazi zambesc pentru dumneavoastra 🙂

Cel putin asa suna motoul celor de la Carrefour si totodata oamenii nu sunt asa cum par.

Mergand in drum spre facultate , constient de faptul ca am de dat 5 restante si ca sunt in pragul de a pierde anul, cu zambetul larg deschis pe buze am marsaluit spre facultate (…)

Oameni tot mai multi in jurul meu , fiecare mai stresat decat altul, cu fata mai in pamant, rar daca ai putea sa desprinzi un zambet dupa chipul lor, parca oricare zi obisnuita ar fi o tragedie pentru viata lor (…)

Inima-mi creste cand vad si alte surasuri in preajma mea , ajung la facultate , la cabinetul unde se dadea examenul, intra in clasa iar profesoara cu zambetul pe buze vorbea la telefon neglijundu-mi aparatia … Dupa cateva secunde bune se hotaraste sa ma priveasca si-mi zambeste si mai lung ca si cand ar fi trebuit sa spun ceva…

Am gresit sala , plec de la universitate , ma duc sa ma plimb, aceeasi oameni tristi in jurul meu , nimic schimbat ; dupa o aproximativ o ora ma intorc spre facultate si dau nas in nas cu profesoara care tocmai imi zambise , de data asta imi ofera un zambet si mai lung ca si cand ar inlocui un „salut” sau un buna ziua.

Rezumatul : ? zambete si tu pentru tine insuti si vezi cum te vor privi cei din jur , nu e nevoie sa castigi la loto ca sa fii cu zambetul pe buze doar realmente, ar trebui sa avem cu totii un zambet pe buze pentru ca viata merita traita, cu un zambet inainte 🙂

Lupta adolescentei

Multi poate ati auzit de lupta adolescentei si v-ati intrebat ce este . Ei bine lupta adolescentei apare la 17-19 ani

, atunci iti iei totul si incerci sa te pui pe picioarele tale crezand ca esti un zeu , Multi esueaza in incercarea lor si devin oameni ai strazii fara un ban in buzunar sau un viitor mai linistitor .

Odata ce te-ai pierdut si ai fost invins in aceasta lupta ai esuat in viata ta , bine poti fi si indreptat dar cu greu si pe viitor iti dai seama ca ai gresit dar e prea tarziu , prea putini inving deoarece lasitatea si disperarea i pandesc

Multumesc pt ca ati citit ,

La vorba cu copacul

Etapele :
Drumul pana la el

Uneori problemele par mai mari decât tine. Ai nevoie de ajutor, dar nici un prieten nu e pe aproape în timp şi spaţiu. Ai vrea sa nu trebuiasca să îţi pui în cuvinte dificultăţile, ci doar să primeşti iubire, înţelepciune şi putere de la Cineva.

Nu ştii prea bine de la Cine; doar porneşti în căutarea Lui.
Şi uneori paşii ţi se opresc în dreptul unui copac, iar trupul şi sufletul caută sprijin…

Alegerea lui

Alegi un copac care îţi place spontan, te îndrepţi către el; îi vorbeşti , îl atingi…
Te apropii de el fără să ştii prea bine de ce, dar cu încredere.

Îndreaptă-te către el, uită-te bine şi vezi ce anume te atrage mai mult la acel copac…
Poate că e statura lui, forma trunchiului, poziţia ramurilor, modul cum se strecoară căldura şi lumina printre frunze…foşnetul frunzelor… faptul că insectele şi păsările se îndreaptă cu plăcere către el… parfumul frunzelor sau al florilor, textura scoarţei, starea de siguranţă pe care o simţi când te sprijini de el…

ÎMPRIETENIREA CU EL

Iar pe măsură ce stai mai mult alături de el simţi atingerea blândă a legăturii cu tot ce te înconjoară…
Şi înţelegi că îţi poate spune secrete care să acopere întreg domeniul gândirii …

Un copac ştie multe, pentru că el adună toate elementele : apa – seva, pământul – prin rădăcini, frunzele se hrănesc cu aer, din frecarea lemnului ţâşneşte focul …
El este un simbol al vieţii în continuă evoluţie, in care existenţa umană se află atât în stare manifestă cât şi în stare virtuală, sub formă de germeni şi seminţe. El te poate învăţa despre potenţialul tău…

El te poate învăţa despre întreaga lume: rădăcinile lui apar ca principii ale maifestării, iar ramurile ca dezvoltare a acesteia… deci el poate să ştie şi ceea ce tu nu ştii încă să îl întrebi …
Chiar dacă tu nu ai dat încă o formă întrebărilor tale, el îţi înlesneşte comunicarea cu cele trei niveluri ale lumii:
– cel subteran, prin rădăcinile care răscolesc adâncul ;
– suprafaţa – prin trunchi şi crengile de jos, cele pe care le poţi prinde cu mâna;
– înaltul – prin ramurile de sus, atrase de lumina soarelui, pe care le poţi atinge cu privirea .

IDENTIFICAREA / ASEMĂNAREA CU EL

Opreşte-te la un pas distanţă de el şi priveşte-l de sus până jos şi de jos până sus, din cer până spre pământ şi din nou de la pământ către cer, şi vezi dacă îl poţi simţi ca pe un centru, axă a lumii, simbol al verticalităţii… sau dacă nu, cum altfel ?

În ce fel seamănă cu tine? Priveşte-l cum te-ai privi în oglindă, şi vorbeşte despre el cum ai vorbi despre tine. Ce vezi, ce auzi, ce simţi ?
Întreabă-l cum se simte, scrie răspunsul.
În ce măsură ce spui despre el îţi spune ceva despre tine?

ÎNCREDINŢAREA PROBLEMEI

Din cele spuse de(despre) copac alege o problemă comună sau o problemă care e numai a ta …
Apropie-te de copac, lipeşte-te de trunchiul lui, aşa cum îţi e mai confortabil , fie cu spatele, fie cu faţa, fie doar cu palmele – important e să simţi contactul cu scoarţa şi sprijinul pe care ţi-l oferă.

Te relaxezi din ce în ce mai mult şi simţi circulaţia sângelui şi a sevei; punctul de contact dintre tine şi copac funcţionează acum ca un cordon ombilical, iar prin el circulă o energie extraordinar de mare…

Concentrează-ţi problema în punctul de contact şi cere-i copacului să o primească.

Problema ta intră în copac şi trece în fluxul sevelor, se amestecă cu apa şi sărurile pe care rădăcinile le sorb din pământ şi le poartă apoi treptat, lent şi sigur către frunze.
La nivelul frunzelor, lumina soarelui care asigură hrana, luminează problema pe toate părţile, o ajută să se dizolve şi o transformă în hrană; aceasta intră din nou în fluxul sevelor… până la rădăcină, unde tot ce a rămas netransformat, nefolosit nici de tine, nici de copac ajunge în pământ…

Conectat la viaţa copacului, tălpile tale ajung să fie ca nişte rădăcini care te leagă de energiile pământului – centrul de siguranţă şi de linişte interioară – şi poţi respira prin aceste noi rădăcini ale tale, respiraţie conştientă…
Din creştet îţi pornesc ramuri care se extind tot mai mult în sus spre cer , soare , planete, galaxii – şi prin care poţi inspira iubirea, înţelepciunea şi puterea de care ai nevoie…

Gândurile şi sentimentele tale profunde urcă spre suprafaţă devenind din ce în ce mai conştiente… le laşi să urce pentru că acum te simţi în deplină siguranţă….

DESPĂRŢIREA CA PRIETENI

Te vei desprinde de copac, ca un fruct copt, atunci cînd ai primit tot ceea ce aveai nevoie să primeşti şi ai eliberat tot ceea ce te împovăra…
Uşor şi liber îl vei atinge şi îl vei mângâia pe scoarţă sau pe ramuri. Îl vei simţi la fel de liber şi lipsit de griji ca şi tine. Această stare este esenţa adevăratei prietenii, matură, naturală, în care fiecare se simte bine în prezenţa celuilalt.
Împreună, prietenii creează un câmp ce susţine fiecare individ, ajutându-l să privescă în sus spre soare şi să-şi descopere propria lumină.

Vei simţi cum se naşte o tainică şi trainică prietenie între tine şi acel copac.
Dacă vre-o dată vei mai fi trist vei vedea cum numai gândindu-te la el îţi va dispărea rapid tristeţea.

Aşezat lângă el, sau întors la locul şi timpul din care ai plecat scrie despre tot ceea ce ai văzut, ai auzit, ai simţit şi ai înţeles din această experienţă, despre modul în care minunatul tău prieten te-a sprijinit în această clipă a creşterii şi dezvoltării tale şi despre ce ai ales să păstrezi în seminţele pe care le vei sădi la rândul tău.

Un simplu joc de cuvinte

M-am jucat cu cuvintele, le-am rupt si le-am risipit.

M-am crezut stapanul lor si le-am simtit biciuirea in propria minte.
pe cele care mi-au ramas dupa chicoteli de zi si urlete in noapte, le-am strans marunt intr-o rugaciune.

Doamne, ajuta-mi ca pe drumul catre Tine, sa ma regasesc pe mine insami. si bucuria reintalnirii sa nu ma faca sa-mi intorc privirea de la fata Ta, la capatul drumului meu.
da-mi puterea de a-mi construi drumul cu mainile, cu mintea si cu sufletul meu.
iar fericirea de a dobandi credinta sa imi aduca puterea de a o arata si altora…
Iti multumesc ca existi si ca mi-a fost dat sa Te pot cunoaste