Voi de ce parere sunteti? Va considerati a fi liberi? Fiecare miscare pe care o faceti este controlata de propriile interese? Deciziile voastre va apartin? La astfel de intrebari am incercat si eu sa gasesc un raspuns, insa in final am reusit doar sa constientizez nelinistea si nesiguranta ce se ascundea in spatele fiecarei rezolutii pe care o sustin, insa care nu imi apartine. Este foarte greu de crezut ca deprindem toti libertatea de exprimare cat timp depindem de tot ce se intampla in jurul nostru si suntem mai mereu manati de ceea ce ni se spune sa facem. Insa de ce? Ce anume ne opreste sa fim liberi?
Poate presa? In fiecare revista, ziar, ori publicatie ne intalnim cu aceleasi pareri impartite despre cum ar trebui sa ne traim viata. Fie ca vorbim despre ce alimente ar trebui sa consumam, cu ce haine ar trebui sa ne imbracam, ori ce partid ar trebui sa simpatizam, mereu suntem indrumati de specialisti in diferite domenii sa respectam ideea majoritatii, controlate desigur de un grup restrans de persoane. Cum ai mai putea spune ca libertatea de exprimare iti apartine cat timp majoritatea te va judeca atunci cand vei spune ca mananci doar ce iti place, ca te imbraci doar cu ceea ce iti place, si ca esti neutru in privinta sistemului politic?
Poate sistemul de invatamant? care rareori ofera posibilitatea de a creea ceva nou. Desigur, toti trebuie sa invatam acelasi lucru an de an, astfel incat sa ne alaturam unei majoritati. Insa asta este ce ne dorim? Ca libertatea de exprimare sa fie una si aceasi cu ceea ce am fost toti instruiti sa facem si spunem?
Eu unul sunt bucuros sa aud si sa vad ca cineva a reusit sa creeze ceva nou, si gasesc speranta in persoane ca Alina Gheorghe, care promoveaza libertatea de exprimare prin blogul ei – Litere Stacojii.
Adevarul este ca multi au optat pentru un blog tocmai din acest motiv: au o libertate de exprimare maxima.