Am deschis geamul şi fulgul bucuros a pătruns în cameră ca un semn divin. Nu l-am întrtebat de unde vine şi de ce tocmai pe mine m-a ales ca prietenă, ştiam doar că sunt fata iernii ce aleargă desculţă pe speranţele albe.
Ninge ca într-o lume de basm şi steluţele argintii din Pomul d Crăciun mă-ndeamnă să notez câteva gânduri pe un colţ de zăpadă. Fulgul a-nceput să lăcrimeze şi nu înţelegeam suferinţa naturii când albul invadase pământul.
Cineva mă strigă. Să fie iarna sau puiul rătăcit de părinţi? Era un glas duios ca o batere de aripi asemeni albatrosului ce se-nalţă spre zenit,
Nu, nu vreau să aud de tristeţe când iarna colindă fără cuvânt, când in casă miroase a cozonac şi a turtă dulce !
Fulgul mi se aşază în palmă, neajutorat, şi am avut impresia că de mine depinde soarta lui. Am deschis repede geamul şi frigul zilei i-a redat vitalitatea, fulgul, râzând, imi făcea semene prieteneşti cu mâna.
Ascult simfonia naturii – o muzică divină cu iz de baladă – ce se propagă din ceas în ceas, aşteptând cu smerenie naşterea Domnului. Clopotele răsună armonios în Seara Sfântă, îndemnând oamenii la prietenie, bunătate, inţelegere.
Fulgii, Pomul de Crăciun, colindul copiilor fac din aceadstă sfântă zi o speranţă spre mai bine, şi o laudă adusă Domnului Isus
DONOS.MĂDĂLINA
Clasa a IX-a D
Liceul ”Vasile Alecsandri », Iaşi
ba am copiat tot!:))
Aceasta poveste e cea mai buna citita pana acum si mi-a adus in inima…un gand cuvant de sarbatoare.Iti multumesc dragutza Madalina pentru capodoperata.Te rog sa ma ierti dar eu nu am atat de multa imaginatie ca si tine draga mea dar am cam copiat si eu compunerea pt. tema.Desigur am scris ca am aplagiat-o,sper sa nu te superi de mine.
Nu se supara nimeni. De aceea am si publicat-o pe site pentru ai ajuta pe cei mai neexperimentati in a naviga prin propria imaginatie… 🙂