O mica poveste , care mi-a mangaiat sufletul cu blandete si mi-a scuturat gandurile pentru a face loc povestei de la fereastra.
O pereche recent casatorita s-a mutat intr-un cartier foarte linistit.
In prima dimineata din noua casa, in timp ce isi savurau cafeaua, femeia observa, privind pe fereastra o femeie care isi intidea cearceafurile in balcon.
-CE CEARCEAFURI MURDARE INTINDE VECINA NOASTRA IN BALCON..!
-Cred ca are nevoie de un nou sapun… 
-Poate ar trebui s-o invat sa isi spele rufele.
Sotul privi si ramase tacut.
Si asa la fiecare doua, trei zile femeia repeta observatiile, in timp ce vecina isi intindea rufele la soare.
Dupa o luna femeia ramase uimita vazant ca vecina sa intindea cearceafuri mult mai curate si ii spuse sotului:
-Priveste, a invatat sa spele rufele!
Sotul ei in raspunse:
-Nu, azi m-am trezit eu mai de dimineata si am spalat geamurile casei noastre.
Si in viata este asa!
Totul depinde de curatenia ferestrei sufletului nostru prin care observam faptele.
Inainte de a critica, potrivit ar fi sa ve verificam si sa ne curatam sufletul pentru a vedea clar.
