M-am jucat cu cuvintele, le-am rupt si le-am risipit.
M-am crezut stapanul lor si le-am simtit biciuirea in propria minte.
pe cele care mi-au ramas dupa chicoteli de zi si urlete in noapte, le-am strans marunt intr-o rugaciune.
Doamne, ajuta-mi ca pe drumul catre Tine, sa ma regasesc pe mine insami. si bucuria reintalnirii sa nu ma faca sa-mi intorc privirea de la fata Ta, la capatul drumului meu.
da-mi puterea de a-mi construi drumul cu mainile, cu mintea si cu sufletul meu.
iar fericirea de a dobandi credinta sa imi aduca puterea de a o arata si altora…
Iti multumesc ca existi si ca mi-a fost dat sa Te pot cunoaste
In vremurile tulburi de azi, RUGACIUNEA e foarte importanta pentru ajutorul nostru. Dar nu te poti ruga la un perete gol! Trebuie sa ai o Icoana.
Gasesc lucruri interesante pe acest blog, ceea ce ma si atrage.
Voi continua sa citesc ceea ce la noapte posteaza.
Totusi , as vrea mai multe posturi despre dragoste si iubire .. si de romania totodata