Category - Scrisori de Iubire
Iubit, iti trimit sms mesaj de iubire, pentru ca stii prea bine ca te iubesc si vreau sa-ti arat ca te iubesc de fiecare data cand am ocazia.
A fost candva o simpla amintire, ce adia in zori .. am fost doar o iubire, ce zboara printre nori..
te rog sa nu uiti iubirea noastra si sa nu-ti para rau pentru ceea ce a fost si o sa mai fie.
Cu dragoste, al tau mesaj, sms de iubire.
Noaptea trecută am participat la o licitaţie neobişnuită: gramul de fericire pornea de la un preţ deluzoriu, deşi sala area plina de doritori de chilipiruri.
Un amfiteatru imens, cu scaune pluşate, comode, ce scoteau un sunet dureros abia la atingere, dădeau momentului o solemntitate aparte. Pe tabla neagră scria cu litere de tiparr « SE LICITEAZĂ FERICIREA. ! » Domni îmbrăcaţi în frac saluatu tacticos doamnele frivole ce-şi făceau vânt cu evantaiul. Ici-colo câteo pereche de îndrăgostiţi, a căror haine nu aveau strălucirea luxului, încercau să se ascundă de privirile ironice a majorităţii. Zâmbeau din când în când şi zâmbetul devenea un semn de întrebare în acel vacuum al speranţei « Se cumpără fericirea ? »
– Domnilor, spune ofertantul, se licitează un gram de fericire !
– Doar un gram… ? se aud murmure de nemulţumire.
– Da, domnilor, doar un gram ! Fericirea e scumpă, nu se poate vinde la kilogram!
Priviri iscoditoare, reci, indiferente la fericirea în sine, se îndreaptau spre ofertant. Părea că timpul trece prea încet, un tânăr, imbrăcat în Cupidon, dăruieşte fiecărei domane câteo floare de câmp.
– Ei, tinere, cum se numeşte buruiana asta ? intreaba o doamnă din inalta societate
– O floare de câmp este considerată buruiană într-un parc!
Atât a glăsuit Cupidon în acel ceas când fericirea era la îndemâna oricui.
– Da, dragă, e floare! Ce frumos miroase!, completează o prietenă
– Ce petale lipsite de eleganţă are! Nu se aseamănă cu trandafirul…
Cupidon, care auzise întâmplător discuţia, ii dăruieşte un frumos trandafir ce avea culorile curcubeului. Domana îi mulţumeşte zâmbind şi-l ia mulţumită
– Vai, dar are spini. M-am înţepat .. Ia-l, domnule…
– Ce e frumos e şi dureros, domană!, spune Cupidon fără a privi fiinţa căreia nimic nu-i place din ceea ce se numeşte « fericire ».
– Linişte, vă rog! Începe licitaţia.
Ofertantul îşi pune ochelarii sidefii, privind sala doritoare de iluzii pierdute. Se aşază cu smerenie pe jilţul din faţa biroului,deschide un caiet cu foile încă albe, pe care notează câteva rânduri.
– Domnilor, se licitează un gram de fericire şi, dacă vi se pare prea scump, il putem împărţi în miligrame.Preţul de pronire e un ciorchin de stele ce poate fi atins doar cu degetele de cerneală.
– De struguri sau de stele ? întrebau domnii, neînţelegând adevărata valoare.
– De stele, donmnilor, aţi auzit bine.
– Păi cine atinge stelele? spune o domnişoară cu glas răutăcios.
– Dacă aveţi degete de cerneală, răspunde calm ofertantul, atunci fericirea vă aparţine.
Domnişoara îşi întinde degetele subţiri, pline de inele, desenând figuri imaginare. O mulţime de alte degete defilau prin sala de licitaţie, dezorganizat, fără chef de viaţă, dar arătoase prin eleganţa unghiilor şi aurul masiv ce căpătase culorile toamnei.
– Ei, cine licitează să ridice doar două degete, repetă ofertantul la intervale egale de timp.
Mâinele s-au lăsat repede pe scaun şi fiecare parcă dorea să-şi înmoaie degetele în cearneala albăstruie a cerului.
– Deci nimeni nu doreşte ciorchinele de stele agăţat pe foaia imaculată a timpului. Nu-i nimic, licitaţia continuă, mai sunt multe de oferit din ceea ce se cheamă « fericire ». La fel de ieftin e şi pânza de păianjăn a amintirii peste care s-a aşternut praful vremii. Acum îl şterg ca să capăte frumuseţea de altădată…, e mai strălucitor ca aurul.
– N-o vedem ! strigau domnii nemulţumiţi.
Ofertantul cu mâinele noduroase îşi atunge inima, deschide larg braţele spre sală ca într-un ritual bine stabilit.Zâmbeşte doar de frică să nu trezească amintirile. Deschide geamul şi stelele, adunate-n ciorchine îşi arătau întreaga splendoare spre omul ce nu poate atinge « fericirea ».
– Unde e pânza ? Unde e pânza ? se auzea tot mai des
– Aici e! şi ofertantul arată din nou inima ciuruită de impliniri fugare.
– Ce ? Va bateţi joc de noi ?
– Eu ? întreabă nedumerit ofertantul. Închideţi ochii, atingeţi-vă inima şi priviţi în trecut, în trecutul vostru fireşte.
– Unde e pânza ?
– Încet, încet, să n-o rupeţi. Atenţie, domnişoară, nu fiţi burutală ! Fericirea poate fi dustrusă si cu o petală de trandafir.
– Domnule, unde e fericirea ?
– În inima ta ! răspunde pentru prima oară apăsat ofertantul. Întreabă-ţi inima si vezi ce-ţi răspunde.
– Nimic ! Inima e mută de aceea am venit să cumpăr “fericirea”.
Ofertantul se plimbă nervos prin sală. Nimeni nu doreşte pânza de păianjăn a fericirii. « Desigur, nu se vede, dar oare nu e de ajuns că ea trezeşte atâtea amintiri plăcute ? » se întreba trist, fără să dezlege lăcomia cu care cei bogaţi doresc să aibă pe tavă « fericirea » .
Doritorii de chilipiruri părăsesc sala de licitaţie unde Fericirea se vindea destul de ieftin. Perechea de îndrăgostiţi ce se furişaseră de privirea răutăcioasă a celor bogaţi, au cules fericiţi petalele trandafirului aproape ofilite. Fata cu şuviţa arămie ce tot îi căde ape frunte strigă entuziasmată :
– Sunt fericită ! Uite un boboc de trandafir.
Dragii mei, credeţi că fericirea e de neatins ? Că e acel dat ancestral nu stă in firea noastră ? Astept cu nerăbdare părerile voastre pentru a defini « f e r i ci r e a ».
Pe scena vietii ce-o traiesc
putine clipe fericite
le am cu cel ce il iubesc
Invidia si dusmania
la orice pas le intalnesc.
Prietenos zambesc din fata
iar pe la spate, te lovesc
Voi cei ce provocati durere
ganditi-va si chibzuiti.
ca viata nu este o avere
si nu de doua ori traiti
Traim o viata omeneasca
cu bine, raul rasplatiti.
De judecata cea cereasca
nici unul nu vom fi scutiti.
Pe scena vietii ce-o traiesc …
Mă uit la tâmpita aia de cafea. Zace leneșă pe birou și din cană ies niște aburi dubioși. Nici nu-mi vine să mă apropii. Mă cutremură gândul că trebuie să o beau.
Gust din cafea, îmi frig puțin limba, înjur de două ori și îmi aprind o țigară.
Şi mă gândesc cât de frumos era aburul acela dubios din cană în unele dimineți, mă gândesc că abia așteptam să gust din cafeaua aia dubioasă.
Nu mi-e foame deloc. Dar a trecut deja jumătate de zi și trebuie să mănânc, ca să nu mor. Şi iau telefonul plin de praf și sun repede la pizzerie. Comand pizza mea preferată. Tipul de la livrări, sună la ușă, iar când îi deschid îmi trântește o cutie mare în brațe și nu spune decât “30 de lei”.
Îi plătesc omului și mă așez la masă. Parcă și din cutia asta ies niște aburi dubioși.
Gust dintr-o felie de pizza și o arunc înapoi în cutie. Altă dată aș fi mâncat și cartonul.
Mă plimb prin casă ca dementa. Iar mă așez pe scaun, iar mă ridic. Am tot timpul din lume, nu fac nimic. Mă plictisesc groaznic și nu am stare.
Altă dată chiar aveam ce face în timpul ăsta liber.
Mă întind în pat și mă gândesc. Simt că mi-e dor. Şi îmi este la fel de dor, cum îmi era odată dor după cafeaua mea de dimineață.
Oare există o categorie a dorului ? Există dor tare, dor foarte tare ?
De ce când ți-e dor de ceva, renunți la “dorurile” care până acum îți bucurau viața? De ce pizza aia care îți provoca hohote de râs printre papilele gustative nu are nici un gust?
De ce îți vine să vomiți când mănânci ?
Şi știi ce e cel mai greu ? Cel mai greu e să știi de cine îți e dor. Era mult mai simplu să îți vină să vomiți și să nu știi de ce.
Era mult mai frumos să te trezești nervos și să nu ai chef să bei o cafea.
Dar nu, de ce să fie simplu ? De ce să fie ușor ? Nu ai voie să te bucuri. Trebuie să fii pragmatic și să calculezi orice rahat, trebuie să îți dea cu virgulă. Că așa vrei tu, să împarți 8 la 14, când ai putea să îl împarți la 2.
Trebuie să calculezi tot. Trebuie să știi ce urmează și să îți imaginezi tu în mintea ta cum va fi, folosindu-te de calculele tale. Folosindu-te de formula ta stupidă inventată de tine. Nici măcar nu știi dacă există.
Nu poți să te bucuri. Nu ai voie. Dacă te bucuri o clipă de grătar după aia o să fi trist că ai mâncat prea mult și că te îngrași.
Dacă alegi perfecțiunea, o să fi uimit că și perfecțiunea are un milion de defecte.
Păi atunci ce căcat te mai face fericit ? Şi de ce ți-e dor, dacă nu există nici un motiv să îți fie ?
Citeste mai multe povesti aici : http://www.mariefecte.blogspot.com
Cele mai frumoase cuvinte fără îndoială sunt cele 4 magige “te iubesc pentru că”. Dar pentru ce te iubesc ?
Te iubesc pentru că atunci când mi-e foame îmi spui să nu mai mănânc..
Te iubesc pentru că nu mi-ai zis niciodată că sunt urâtă ( deși uneori sunt )
Te iubesc pentru că atunci când ma simt rău, ție chiar îți pasă.
Te iubesc pentru că mă asculți atunci când am nevoie.
Te iubesc pentru că ții cont de sfaturile și de părerile mele.
Te iubesc pentru că oriunde m-aș duce, știu că tu te gândești dacă am ajuns cu bine.
Te iubesc pentru că ești sursa mea de inspirație.
Te iubesc pentru că ai o rezolvare pentru toate problemele.
Te iubesc pentru că ești cel mai deștept om din lume.
Te iubesc pentru că îți pasă dacă am reușit ce mi-am propus.ămda
Te iubesc pentru că mă cerți atunci când greșesc.
Te iubesc pentru că nu există nimeni în lume care să mă cunoască mai bine decât mă cunoști tu.
Te iubesc pentru că te gândești cum să ma faci mai fericită.
Te iubesc pentru că îți amintești de fiecare dată, înaintea mea, când e aniversarea noastră.
Te iubesc pentru că mi-ai făcut cele mai frumoase cadouri din lume.
Te iubesc pentru că îmi spui că îți place ce ți-am gătit, chiar dacă nu îți place.
Te iubesc pentru că îmi dai răspunsul la orice întrebare.
Te iubesc pentru că nu îmi spui atât de des că mă iubești, dar mă iubești.
Te iubesc pentru că îmi ștergi lacrimile atunci când plâng.
Te iubesc pentru că ai încredere în mine.
Te iubesc pentru că exiști.
Şi cum să nu te iubesc după atâtea motive ?
Mai multe povesti aici : http://www.mariefecte.blogspot.com
Crezi in dragoste?
Daca da, cum arata dragostea adevarata? Ce efecte crezi ca poatea avea dragostea asupra ta ? De ce crezi in asta ? Cand te-ai hotarat sa-i spui ca o iubesti sau ca il iubesti ?
Motivele mele personale pentru care cred in dragoste, cred in farmecul, curiozitatea si spontainitatea iluzoriului “te iubesc”…atata timp cat zi de zi, vad si iau parte la intamplari si lucruri neintelese. Mici minuni moderne, care ne sageata inimile si mintile.
Cand putem fi miscati atat de mult de un miros, un simplu miros, incat sa ne aprinda, ca un magicean darnic, zambete pe fetele noastre. Fie ca vine de la buchetul de flori, primite de la iubitul tau, fie ca il simti intr-o dimineata de zi simpla, cand de la soare, vant sau ploaie totul ea o alta forma, iar mirosul este un fel de drog ce iti da energie, si fara sa vrei devi un boschetar al vremi, pe care nimeni nu il poata alunga din ganduri si vise.
Cand nu putem explica, dorul de cineva, tremuratul din tot corpul cand saruti pe cineva, eclipsarea celei mai mari dureri, cand iti vezi surioara sau fratele nou nascut, lacrimarea ochilor cand pur si simplu tie frica sa nu pierzi aceste sentimente. Cum nu pot explica asta, cu siguranta pot sa cred in dragoste.
Cand sunt atatea lucruri care nu le vad, nu le ating, nu le inteleg, dar ma surprind, ma emotioneaza, ma agata si imi creaza dependenta. Sunt doar mici cuie imaginare, infipte in pereti din viata noastra si depinde de noi ce agatam in ele, ce fel de tablouri. Agatam, intamplari hazli, momente ce ne cuceresc(fie de un necunoscut ce ne-a intrat la inima aproape fortat), iubiri, sperante, dor, mahniri, de toate!
Atunci de ce sa nu cred in dragoste cand sunt toate aceste lucruri ?
Cineva spune astfel: Dragostea nu se caractereizeaza, ea se simte si se traieste !
Mi-e pofta de 
iubire plina, de-o torţă plină de soare, mi-e pofta de tine, de sarutul tau, de imbratisarea ta, de persoana ta … tanjesc si am nevoie sa ma hranesc cu iubire…
Poftesc un sarut, cat o ploaie, sa ma racoreasca si unul cat un soare, sa ma incalzeasca. Un sarut cat un anotimp, prin atingerea unor buze, sa ma uimeasca. Mi-as gasi zambetul in el si mi-ar fi de ajuns.
Poftesc o fraza, o propozitie sau macar un cuvant frumos, sa imi dea speranta si sa imi promita putina licarire de fericire in ochi. Mi-as gasi zambetul in ele si mi-ar fi de ajuns.
Poftesc o imbratisare, incat m-as pierde in ea sa nu mai am scapare, sa raman prizonier, sa ma lege, sa ma bata, sa ma omoare si imediat sa ma trezeasca…ca o imbratisare pe post de reanimare. Mi-as gasi zambetul in ea si mi-ar fi de ajuns.
Si continui sa-mi fie pofta de tine , de iubire.
A mai trecut 
un an din noi, a mai trecut un an de relatie, un an impreuna chibzuit, necontenit, plin de iubire, plin de detoate, plin de noi, de noi doi.
Ma aflu intr-un exces de sinceritate, caci a mai trecut un an pentru noi doi …
A mai trecut un an, ca o zi! Da! Am simtit ca a trecut precum o zi. Eu urat faptul ca sunt printre cei care raman pe loc si e trist ca mai sunt si alti care nu raman doar pe loc, ci mai degraba, irosesc absolut un an din viata. Dar gata, eu vreau sa fiu dintre cei care nu se gandesc in prima zi din an ce vor sa realizeze anul acesta.
Eu vreau sa fiu cel care vrea sa repete cele mai frumoase clipe din anul precedent si sa zambeasca la fiecare deja-vu si mai vreau sa imi creez alte deja-vu-uri pentru anul care vine. De ce sa regret o secunda din ce sa intamplat, nu regret nici faptu ca m-am lovit cand am dat cu capul de usa de la autocar cand sa cobor sau ca am cazut in noroi facandui sa rada pe toti cei din jur. As vrea sa pot sa fac asta de mai multe ori ca pana acuma. Pentru ca as avea cea mai tare slujba de pe pamant, sa fac oameni sa rada, sa ofer fericire.
Am ajuns unde vroiam sa ajung, anul asta imi propun sa-mi pastrez amintiriile, sa le repet, sa le inmultesc si sa ofer fericire. In primul rand vreau sa incep prin a zambi in fiecare zi in oglinda, stiind ca nu va fii ca cea de dinainte si ca iubesc sa traiesc si oricat m-ar lovi viata, ma iubeste si ea pe mine, dar ma loveste cateodata doar ca sa ma educe! Si vreau sa las viata sa ma educe, sa imi arate unde sa o caut mai bine, sa o inteleg, unde ii mai frumoasa si unde merita sa privesc cat mai mult frumosul.
In al doilea rand vreau ca cei ce ma iubesc sa fie mandri de mine, cu mine, pentru ca eu cu ei sunt si voi fii tot timpul. Si vreau ca atunci cand isi aduc aminte de mine, tot timpul sa nasc pe fata lor un zambet sincer, un zambet fara motiv, un zambet atat de sincer incat sa nu zambeasca doar cu gura, ci cu toata fata. Vreau sa creez pe ei un zambet cu expresie! Expresia ca ma iubesc:X Va multumesc!
In toate celelalte randuri vreau sa ofer fericire, unui necunoscut trist, doar prin simplul fapt ca ii arat ca il vad si stiu ca exista, si prin o vorba si o strangere de mana ii pot da mai mult decat ii poate da o suta de lei sau o femeie prea buna care vrea sa il futa, pentru ca el e trist din cauza ca nimeni nu il cunoaste cum este el de fapt si ca nimeni nu i-a dat maca sansa sa fie el insusi, sa ajunga sa poata fii iubit de cineva. Ma enerveaza ca lumea nu da sansa la lume sa se arate si sa se iubeasca intre ei, da-mi o sansa sa iti arat ca pot iubi si iti dau cate sanse vrei sa ma iubesti inapoi!
Vreau sa ofer fericire cuiva prin anonimat, vreau sa nu fiu eu cel considerat “vinovat” pentru zambetul lor, vreau sa zambeasca pur si simplu stiind ca cineva a facut un lucru bun si ca merita o imbratisare, iar prin ganduriile lor sa produca o mica minune sa o primesc si eu cand nu ma astept de la un alt anonim.
Si nu in ultimul rand vreau sa ofer fericire unei fete, vreau sa ii vad ochi stralucind cand se trezeste dimineata si o pup pe mana, in care tine fragil floarea amarata pe care i-am oferita in seara de dinainte, floarea amarata dar oferita din suflet si pentru mine si pentru ea fiecare petala sa reprezinte un buchet imes de alte flori!
Nu pot sa uit sentimentul acela, de a o tine de mana, pe neasteptate iar ea dupa un moment de ezitare sa imi stranga si mai tare palma in palma ei, sa stim ca amandoi ne protejam unu pe altul, palma mea e amprenta ta si viceversa. Ii dau fericire, sa o vad haotica in momentul in care suntem noi doi, si ma suprinde prin faptul ca ma tranteste usor la pamant zicandu-mi: Acuma tranteste-ma tu. Sa o vad impulsiva in momentul in care eu zic ca ma simt rau si nu am chef sa dansez, sa beau, sa radem, sa ne distram, sa imi zica: Ma omule trezestete ca is aici si nu dispar, hai ca iti arat cum sa razi, aratami la randul tau cum am putea rade impreuna. Sa o vad calma in momentul in care totul e deranjat, nelalocul lui, cand toata lumea ii grabita si speriata, ea sa imi zica: Victor, saruta-ma, sa ma pot ascunde de toti in sarutul tau si sa ma vad cu tine cum ne sarutam calmi si fericiti in tot haosul asta, chiar daca is cu ochi inchisi. Sa o vad in toate moduriile contradictorii, la tot cea ce se intampla in jur, sa facem diferenta, sa fim detalii intr-o lume simpla si mult prea evidenta.
Vreau sa ofer fericire, vreau sa fiu fericit, vreau sa fiu iubit, iubesc fericirea si iubesc sa traiesc!!
Prima intalnire, prima noapte de dragoste, prima basina.
Ne imbracam
frumos, ne pregatim cu 5 ore inainte, dusul se prelungeste, ne barbierim desi nu e impetuos necesar, ne luam cel mai frumos tricou din dulap, rugam un amic sa ne imprumute ceasul lui, facem rost de bani pentru a iesi la cel mai scump restaurant, dam o fuga la un alt amic sa ne dam cu parfum, etc. Dupa ce am trecut prin toate etapele astea, se apropie ora mult asteptata. Iesim din casa, dam fuga la florarie, cumparam un buchet de trandafiri, ne oprim la spalatorie sa curatam masina interior-exterior si iata-ne pregatiti de marea intalnire.
E fata pe care o dorim cel mai mult, ne-am indragostit rapid, e frumoasa si fluturii iti rup stomacul! Parcam masina strategic, nu oricum, undeva mai departe de scara ei, astfel ca atunci cand iese, sa mai vedem odata ce cur frumos are! Se urca in masina, noi mai timizi, incercam sa-i zambim cat mai sarmant si demaram. Urmeaza restaurantul, o cina romantica, discutii pe diverse teme. Ii dai ei dreptate in mai toate cazurile, te prefaci ca si tie-ti plac pisicile, ca sunt atat de dragute (stiind ca si ea are una), si ca ai 2 prin fata blocului si le dai mereu mancare, desi iti aduci aminte in sinea ta, ca ultima pisica pe care ai intalnit-o n-a primit de la tine decat o bricheta in cap sau un fum de tigara in ochi. In loc de “pula mea” spui “puii mei”, ii explici ca unii barbati sunt chiar porci si ca tu nu esti unul din misoginii aceia care considera ca femeia la volan e o catastrofa, ii mai spui ca nu prea iti place berea, desi tu stii ca bei si 20 de halbe daca te enervezi. O “avertizezi” ca tie iti plac plimbarile romantice pe malul marii, sa inteleaga ca esti un romantic incurabil, ca iubesti copiii, ca asculti numai si numai muzica buna, desi cand te imbeti rupi pantofii pe Salam.
Vine mancarea, ti-ai comandat ceva sofisticat, un ficat de gasca, ceapa caramelizata si rulada de piept de curcan cu sunca de Parma si sos de branza cu garnitura de lasagna ca tu nu esti un fraier, dar te-ai cam pacalit cu alegerea facuta, tot mai buna era o ceafa de porc. Te chinui sa mananci ca la carte, nu primitiv cum mananci mici cu baietii la targ la Vitan. Vine nota de plata, te miri la misto ca a costat atat de putin, lasi baccis gras ospatarului, va indreptati catre masina, ii deschizi portiera, si te indrepti catre blocul ei. O lasi la 2-3 metri de scara , ca sa-i mai poti admira curul inca odata, va sarutati 4-5 minute fara oprire, cu pula atat de sculata incat iti rupe chilotii aia buni! Un moment de fericire maxima si de implinire, apare atunci cand se da jos din masina si i se vad bikinii aia roz, de regula! Sau de regulat 
Urmeaza o relatie frumoasa, plina de iubire, nopti de dragoste nebuna, va bagati si la un 69 dupa un timp si in paralel, de-a lungul timpului incepe sa iasa si fiara din tine. Esti in perioada de tranzitie in care “puii mei”, “pusca mea” sunt inlocuite de “pula mea”, la semafor scoti capul pe geam si te adresezi unei pertenere de trafic cu “ce mortii tai faci fa proasto? te bagi in fata mea?”.
Vine insa si un moment mai delicat ptr noi toti…. Esti cu ea acasa si iti vine sa te besi…Nu te mai poti abtine..e deja a nu stiu cata oara cand te-ai oprit la fix, ba intr-o zi chiar ai fost la un pas sa rupi pantalonii si cu ma-sa de fatza. Acum esti din nou in impas, si te gandesti profund “sa ma risc ma si s-o dau? ce dracu sa zica? poate se supara! Fie ce-o fi!
Si o dai, in speranta ca e mai putin zgomotosa, dar te-ai inselat! A sunat ca la revolutie…a fost un sir lung de impuscaturi, artificii, petarde si cred ca a lasat si ceva urme de nicotina pe chiloti! Apoi te uiti in ochii ei, si razi fortat, te scuzi si ii spui ca n-ai mai putut. Ea iti spune ca esti nesimtit si tu o iei repede in brate si-o saruti. Asta a fost prima basina, dintr-o serie de alte sute. Dupa un timp, ajungi sa te besi si s-o bagi cu capul in plapuma si sa o tii acolo, pana se inverzeste la fatza. Doar te iubeste, n-are ce sa zica! Doar nu te-o parasi ea ptru o basina nevinovata!
Pentru o prima intalnire , prima noapte de dragoste si o prima basina nevinovata …