Mergand ma pierd in calea ta, lumina soarelui imi oglindeste privirea catre tine, sa fie ea oare sau un miraj, o aparenta sihastra ce-mi spune sa ratacesc prin ale tale ganduri, dar nu mi-am gasit drumul, am stiut dintotdeauna ca va fi o cale si va trebui sa descopar cea mai frumoasa comoara din adancurile unei ruine si intr-un bun sfarsit te-am gasit pe tine.

Soarele işi face valuri

Mustaţa şi-o întinde,

Caldura se risipeşte în maluri

Şi-un foc troptit se aprinde.

Parcă ziua sa făcut,

Ce-ai facut soare, ai tacut?

Numai zâmbeşti şi tu iar,

Eram fericit, dar in zadar.

Setea de tine ma furat,

Ma luat şi ma adulmecat.

Pe tărâmuri ea ma dus,

Undeva?!Nicaieri acolo sus.

De zori de zi s-a intunecat

Gândul că cineva mi te-a furat,

Si de lume te-a ascuns

In pestera de la apus.

Un gand pustiu

Universul, o bulă de aer împrăştiată,

Pierduta’n vânt, dar nu uitată.

Cu o lume târzie, încoltită de coarne,

Asteaptă să vie, noaptea ce încă doarme.

Un om, o mica pustietate

Într-un spaţiu larg, fara eternitate.

Ce zace de zecii de veacuri,

Spre căutarea unor mai bune leacuri.

Stele, priviri ce te-nconjoară,

De-a lungul timpului de odinioară.

Călăuzind suflete pierdute,

Amintiri ce par, sur cernute.

Viaţa, un gol foarte bogat

Din dragoste creeat,

Facut si daruit

Pentru a fi preuit.