Tag - locuri frumoase

Un banc bun

un banc bun
Stiu un banc bun, vi-l impartasesc si voua, eu doar bancul asta il stiu, dar cel mai bine vi-l prezint printr-o poza, o sa se inteleaga mai bine.
Stiu ca incerc sa fiu amuzant si probabil ca nu sunt sau sa devin comic si poate nu reusesc, dar eu mi-am spus bancul , tu ce banc cunonsti ?

Fabula Medievala

fabula medievala

Fabula medievala

John era un viteaz cavaler al regelui Arthur dar avea
si el o obsesie  pentru frumosii sani ai reginei! Stia
bine ca, daca i-ar fi atins, ar fi  fost condamnat la
moarte.

Intr-o zi, John nu mai rezista si isi face cunoscuta
dorinta lui secreta  magului Merlin. Baiat orientat,
magul gaseste o solutie pentru a satisface  dorinta
acestuia dar numai contra a 1000 monede de aur. John accepta
fara  sa ezite

In dimineata urmatoare, magul Merlin prepara o pulbere
urticanta si o
pune in sutienul reginei, in timp ce ea
isi facea dusul. Imediat ce
regina se imbraca incepe sa simta o mancarime din ce in ce
mai mare.

Regele Arthur il convoaca imediat pe vrajitor, pentru a-i
cere un remediu,  iar acesta ii spune ca doar o saliva
speciala, aplicata timp de 4 (patru) ore ar putea trata
aceasta teribila urticarie. A mai mentionat ca din
testele efectuate in laborator, a observat
ca doar saliva lui John ar avea  aceste
caracteristici speciale.

Regele il convoaca imediat pe John, care deja isi luase
antidotul pentru  pulberea urticanta. Asa se face ca
John are ocazia de a saruta (la ordinul  regelui!),
pentru cateva ore bune, sanii pe care ii visase dintotdeauna
si  pe deasupra vine sarbatorit de
curte ca un erou.

Inainte de a se intoarce la mosia lui, John este oprit de
vrajitor, care  ii reaminteste datoria de 1000 de
monede de aur. Surpriza, insa, John,  deja satisfacut,
refuza sa plateasca, mizand pe faptul ca magul nu s-ar
fi  putut confesa, fiind complice la ce
s-a intamplat.

In dimineata urmatoare, insa, magul Merlin pune aceeasi
pulbere  urticanta in chilotii regelui……..

Morala fabulei: PLATITI-VA FACTURILE LA TIMP

Itinerariu

Amenda cu puterea mintii

amenda pentru gandireDa … sunt sigură că vă miraţi, iar mai ales că nu credeţi! Nici eu nu am crezut…dar mi s-a întâmplat, de aceea cred….nu ai cum să nu crezi, atunci când chiar se întâmplă aşa ceva.
O zi frumoasă şi liniştită! Somnul bun de după-masă, îmi face stomacul gol goluţ. Fac un duş fierbinte. Mănânc bine, căci nu se ştie când mai mănânc azi. Pierd timpul preţios făcându-mi o prietenă, pe mess. Pornesc cu o oră şi jumătate înainte de începerea cursului de engleză. Merg pe jos, căci nu-mi place să dau banii pe biletele de bus. Prima oră de engleză e jalnică. Profesorul tânăr, speriat şi înţelegător vorbeşte doar în engleză. Nu înţeleg o iotă. O tot stresez pe colega de lângă mine să-mi traducă. Cred că o şi enervez. Am o stare foarte adâncă de o agitaţie neaşteptată şi ieşită din comun. După discuţii lungi şi de neînţeles…proful ne lasă să plecăm. Aştept să iasă toţi din clasă să mă pot adresa domnului profesor. Îi spun că nu am înţeles nimic şi că în situaţia mea sunt mulţi. Mi-a dat nişte sfaturi, deci a încercat să mă/ne ajute. Îl salut şi pornesc la drum. Le sun pe fete. Ele vin cu 25-ul şi trebuie să urc şi eu de pe Memo, în acelaşi bus. Am o jumătate de bilet neperforat, dar ştiu că fac un „dus-întors” şi îmi iau un bilet întreg. Am bani mărunţi. Plătesc biletul şi îl pun în buzunarul de la haină. Aştept venirea busului. Fetele erau deja în el. Întârzie cam mult. Agitaţia se amplifică. Starea de greaţă şi dorinţă de trecere a timpului cât mai repede mă copleşesc. Aştept cam 20 de minute. Poate 15, sau poate chiar 10. Nu ştiu…timpul trece greu în asemenea momente. Ajunge busul. Compostez biletul şi îl pun la locul său în buzunar. Ajungem la destinaţie. Ne jucăm cu un câine mare…ciobănesc mioritic 70%, iar 30% ştie naiba ce o fi. E pufos şi are nişte ochi adânci, foarte foarte sugestivi. Se uită la tine ca un cerşetor în vârstă care cere milă. E draguţă. E căţea. După ce halim câte o brânzoaică fiecare (brânzoaică făcută de el, căci ea e prea comodă pentru a găti), socotim banii în funcţie de euro-ul din acea zi. Dăm banii, mai discutăm despre maşina nouă de spălat ce ne-o promiseseră şi apoi hotărâm să plecăm. Ne luăm rămas bun de la proprietarii chiriei. Sunt încântaţi…îi lăsăm „în pace”, dar nu înainte de a face schimbul de id-uri de mess. Afară ne plesneste frigul. Tremur. Discuţia despre violuri, dispariţii şi bătăi ne alimentează frica. E beznă. Continuăm drumul. Staţia de autobuz e luminoasă. Parcă frica a mai dispărut. Nu vrem decât să ajungem odată acasă. În sfârşit ajunge 25-ul. Urcăm. Mă gândeam dacă să îmi compostez biletul sau nu. Fetele şi-l compostează. După o înjurătură scurtă îi spun să mi-l composteze şi mie. Mi-l compostează. Mi-l dă. Au aceeaşi formă. Al meu şi al ei. Îl pun în portofel, al doilea…după cel necompostat la un capăt, de care am amintit mai sus. Vine controlorul. Îl văd de departe. Dacă ştiam ce se va întâmpla…perforam partea necompostată a biletului ce-l aveam, căci vreme era destulă. Iau biletul. Al doilea după cel necompostat la un capăt. Îl întind controlorului. O frică mă străpunge. O teamă ieşită din comun. Ceva ce nu am mai întâlnit până acum. Mă gândeam că poate nu e acela biletul. Poate o fi altul. Poate e unul greşit. Deşi ţin minte perfect unde l-am pus şi că acelaşi l-am scos, nu era. Nu era bun. Biletul avea alte găuri, nu aceleaşi care le avea când îl vrificasem împreună cu colega mea de cameră. Ceva nu era în regulă. Ok. Trec peste, dar sunt din ce în ce mai agitată. Îi întind controlorului biletele câte le aveam la mine şi îi spun: trebuie să fie unul din acestea!!! Trebuie! Dar deja mintea mea îmi şoptea clar că nu mai are sens să mă agit. Biletul nu era nicăieri. Sau găurile s-au schimbat. Oricum nu e ceva logic. Aici sunt sigură că putea acţiona un singur lucru: puterea minţii!!! Nu ştiu de ce dar biletul acela nu putea să dispară doar aşa. Iar controlorul nu cred să-l fi luat. Nu avea de ce. Adică avea…foamea de bani. Dar nu cred să fi ajuns în starea aceea încât să-mi fure biletul şi să-l bage în buzunar sau să-l arunce. Şi atunci mă întreb…unde e biletul? Cine l-a schimbat, preschimbat sau mai ştiu eu ce? De ce a dispărut? De ce i s-au schimbat găurile? Cum se poate întâmpla aşa ceva, altfel decât cu puterea minţii? Mereu aveam frică de controlori…indiferent că aveam bilet compostat sau abonament. Mereu aveam oroare de ei şi mereu îmi spuneam: sper să fie bine! Nu că ar putea fi ceva rău! Dar e o teamă veche şi de demult, ca o traumă! Nu ştiu de ce. Şi iată, că deşi era totul logic şi normal…s-a întâmplat! A dispărut! S-au transformat…găurile! Ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea să ţi se întâmple…sau: De ce ţi-e frică nu scapi! Clar…ne-a coborât din bus. Am plătit amenda, pentru care nu am primit chitanţă, bineînţeles! Şi în ciuda faptului că toate abia aşteptam să ajungem acasă, acum trebuia să mai facem o oră pe jos pentru a ajunge! Groaznic! Sau…or fi extratereştrii cei care mi-au furat/preschimbat biletul? Nu voi afla niciodată! 🙁

Articol de andreea2k

Statusuri smechere – pentru messenger cele mai schemere statusuri

Statusuri smechere pentru yahoo messenger
Ai nevoie de un status smecher pentru ym yahoo messenger-ul tau ?

Am bagat de seama ca se cauta tot mai des statusuri smechere pentru yahoo si am zis de ce nu ? daca multi tot duc lipsa de inspiratie 🙂

Postez o mica colectie de statusuri:

– Daca curvele ar fi Fosforescente , Bucurestiul ar arata ca Las Vegas

– Nu oricare cartof poate fi un star ! (Daca ma intelegi ce vreau sa zic)

– Ai fantezii cu pufuleti !

– Tatal nostru care esti in ceruri .. fie imparatia ta.. da si mie id-ul fatei asteia

– Cel ce participa la jocuri de noroc se jefuieste singur.

– Luna de miere este un concediu pe care ni-l luam inainte de a lucra pentru un nou sef. !!!

– Este adevarat ca “banii vorbesc”; cel mai adesea ei ne spun: “La revedere!”

– Aproximativ 95% din sfaturile pe care le primesc nu au nici o valoare, dar se merita sa le aud pentru acel 5 la suta care merita toata atentia.

O sa impartasesc si alte statusuri smechere , pentru voi ..

Va continua …

Autoportret compunere

Autoportret - stefanPortret

Pentru ce ai plecat surâzând
Indoindu-mi ţărmul frunţii ?
Cum te-ai facut vinovat de iubire
Revărsând freamăt de smoala ?
În soare, topit de furtună
Mi-ai aşezat pe mine ..

Ce ascunzi tu valurile-ţi cărnoase ?
În ce alge trebuie să mă transform
Ca să cad, să mă-nec
Numai în tine să mă cobor ?

Cine ţi-a fost balans şi rătăcire
Când aţa norilor în mare se rostogolea ?
Ne-am îngheţat în curbe fierbinţi
Sub straturi ne-am gasit pe noi.

Unde mocneşte desfătarea
Prelins în nisipuri , rătăcit în ceas de neagră dimineata ?
Închide ferestrele din mai
Şi vino proaspăt, mirosind a zori …

Compunere alcatuita de Guguta – Paun Nadiusha