Cauti cuvinte care sa rimeze ?
Orice cuvant sa ti-l fixeze,
Sa-ti sune mai placut
Iar tu sa dai de baut.
Creaza si tu o rima
Ca nu faci nici o crima,
Iar daca nu te descurci
La Rimeaza.org tot te duci
Acolo ai sinonime
Cu, cuvinte pentru rime
Si cand incepi sa te gandesti
N-o sa stai sa te opresti
O rima incrucisata
La rimeaza.org gasesti
Fie ea mai avansata
Site-ul tot nu-l parasesti
CFR calatori un scurt paragraf: daca am fi trait in Anglia poza asta nu ar mai avea valoare , in Franta ? Nu, nu nici atat, dar traim in Romania…
Sa spunem ca in 90% din cazuri trenuriile CFR calatori intarzie; si ca sa nu fim atat de rautaciosi sunt 97% din cazuri , iar romanii nu stiu cat timp ar mai rezista in privinta acestui aspect ! Brandul lor este foarte cunoscut nu numai in aceasta minunata tara condusa de niste asa zisi mafioti s-ar putea ca si urechiile vecinilor sa fi auzit cate ceva despre CFR !
Singurul mijloc de transport sigur si in care trebuie sa te simti in siguranta ar fi TRENUL ! Ne suim in el ne simtim in siguranta…suntem linistiti si stam fara griji (plus ca avem parte de tot felul de distractii si mai multe seminte mancate decat pe stadion) , numai ca ajungem la destinatie foarte foarte tarziu printr-un simplu fapt ca la noi se poate orice, intarzieri ale trenurilor prin greve facute de angajatii CFR sau cel putin sine care nu sunt compatibile acestui secol sau locomotive care nu fac fata si i-au foc !
Acestea fiind simtite pe propria piele , ajungi cu nervii la pamant si nu te mai gandesti la siguranta , iei prima masina care merge spre destinatia aleasa de tine si cu toate ca nu mai este acea liniste interioara ca totul va fi bine si in siguranta te intrepti spre locatia ta inghesuit sau chiar calcat in picioare dar cei drept mai repede decat cu CFR Calatori !
Gandirea critica este procesul prin care analizam si evaluam o informatie pentru a vedea daca este adevarata sau falsa. Acest tip de gandire face diferenta intre oameni si calitatea vietii lor. Nu reprezinta un produs finit , ci dimpotriva se dezvolta de-a lungul timpului, de aici aparand o ierarhie pe care o vom prezenta in continuare.
Este interesant de sesizat diferentele intre tipurile de ganditori. E o provocare in acelasi timp sa ti dai seama din care categorie de ganditori faci parte si din care ai vrea sa faci parte pe viitor.
1)
Ganditorul nereflexiv
Este categoria din care fac parte cea mai mare parte a populatie. Este caracterizata de inocenta si egocentrism si se merge pe considerentul ca ceilalti sun vinovati pentru ceea ce i se intampla.
2)
Ganditorul prefigurat
Este dominat de prejudecati, dar constientizeaza ca intrebuinteaza anumite instrumente si procese ale gandirii pentru a ajunge la rationamente. Alte neajunsuri ale aceste categorii constau in faptul ca informatiile pe care le foloseste nu sunt intotdeauna complete sau adevarate 100%, de aici rezultand o inconsistenta a rationamentelor enuntate.
3)
Ganditorul incepator
Desi nu are un anumit program pe care sa-l urmeze, are totusi posibilitati de a evolua in gandire. Gandirea sa poate fi influentata de interes. De cele mai multe ori aceasta categorie este impartita in absolutism dogmatic ( considera ca anumite concluzii finale nu pot fi niciodata contrazise) sau relativism subiectiv(considera ca totul este relativ, nu poti ajunge la o conluzie in privinta a nimic).
4)
Ganditorul practicant
Are drept credinta faptul ca gandirea poate fi exersata si adopta un regim de practica regulata. Este eficient si isi investeste timpul pierdut de majoritea oamenilor in activitati rodnice. Acest tip de ganditor isi ia drept repere intelectuale in gandire: claritatea, acuratetea, precizia, relevanta, profunzimea, amplitudinea, logica, semnificatia, corectitudinea. Periodic isi remodeleaza caracterul pentru a depasi egocentrismul specific oamenilor de rand. Nu isi neaga emotiile, ci dimpotriva le constientizeaza si le accepta.
5)
Ganditorul avansat
In urma exersarii constante se poate ajunge la acest nivel. Aceasta categorie este determinata de perseverenta si este dedicata integritatii intelectuale. Se recunoaste atunci cand altii oameni incearca sa manipuleze, iar egocentrismul este mult redus.
6)
Ganditorul de performanta
Este specific geniilor sau celor care aud muzica sferelor inalte fiind accesibil implicit unui numar foarte redus de persoane. Aceste categorii ii apartin de pilda Einstein, Eminescu, Michelangelo samd.
Timpul trece. La un moment dat esti pe bancile liceului, faci caterinca cu colegii, nu ai nici o grija in lume , ajungi a doispea si esti cel mai zmeu/cea mai zana din scoala. Ajungi dimineata la scoala si te simti ca si acasa. Stii pe toata lumea, toti te saluta, cei mai frumosi ani. Apoi intri la facultate, descoperi o lume noua. Nu mai stii pe nimeni aproape. Majoritatea s-au imprastiat prin toata lumea, toata tara, toata facultatile posibile. Pastrezi legatura cu prietenii buni /prietenele bune, dar normal relatiile nu mai sunt ca inainte. In fine. Esti student(a). La facultate laitmotivele sunt chefurile, cluburile, fetele devin femei /baietii devin barbati in ochii tai.. daca mai pleci sa faci si facultatea in alt oras atunci deja vezi ce inseamna viata de camin, nopti albe de cantat la chitara si povesti, nimeni nu te intreaba de nimic, nu mergi la nici un curs si inveti doar in sesiune.
Bun. Termini si facultatea. Faci poate si master pe care o consideram tot facultatea. Pana la urma nu mai ai ce sa inveti, si presupun ca nu te duci la doctorat. Deci ce faci in continuare cu viata ta?
Pai raspunsul e subinteles. Toti care sunt de seama cu tine nu te mai intreaba de gagici, prin ce ce cluburi mai iesi, ci , ca si parintii ii intereseaza locul de munca. „Pe unde mai lucrezi?” Poate ca sa se simta bine ca daca le zici ca nu lucrezi nicaieri, sa se consoleze cu ideea ca nu sunt singuri. Sau poate sa compare locul lor de munca cu al tau , sa vada ce beneficii are fiecare.. Sau poate nu stiu altceva in afara de loc de munca, le ocupa atat de mult timp din viata incat asta e principalul motiv de interes intr-o discutie preliminara cu cineva.
Locul de munca genereaza un venit stabil. Un venit stabil genereaza o stabilitate economica ce iti permite sa iti cumperi lucruri (haine de firma, smartphone, adidasi cu talpa joasa/tocuri), sa mergi in locuri (la munte si la mare in weekend si de sarbatori, in oras, adica in club sau la restaurant) , sa ii faci cadouri prietenei/sa te aranjezi pentru prieten. Am zis numai lucruri de distractie, dar mai poti eventual sa dai bani pe la intretinere, sa platesti din facturi, ca sa fii de ajutor alor tai, sau chiar sa stai singur la garsoniera , apartament, nederanjat(a) de nimeni si sa ti platesti singur(a) utilitatile.
In concluzie un loc de munca e bun. E de bine. Toata lumea vrea asta si pentru motivele de mai sus, intelegi si de ce.
Ce esti insa in stare sa suporti ca sa ai/pastrezi un loc de munca?Sa muncesi la patron inseamna sa faci chestii care ti se par idioate doar pentru ca seful vrea sa le faci asa, sau pentru ca e seful un idiot si nu le vede astfel, sau sa faci chestiile naspa pe care el nu are chef sa le faca, munca de chinez batran, treburi repetitive si plictisitoare, invechite. Poate uneori trebuie sa stai peste program , fara sa fii platit ore suplimentare, dar sa nu poti comenta despre asta , pentru ca risti sa pierzi locul de munca, seful spunandu-ti ca sunt 10 ca tine sa ti ia locul.
Deci acum gasesti un servici, ai avantajele pe care le-am enumerat mai sus, dar esti nefericit(a). Unde gresesti? Esti mai stresat(a) si mai ranchiunos(a) ca de obicei, nu mai ai timp, esti mai tot timpul obosit(a), nici locul de munca nu ti se pare sigur, si tragi cu dintii sa ramai unde esti pentru ca deja ti ai creat niste obligatii materiale la care nu poti renunta (ma refer la cheltuieli si stil de viata, nu mai spun de rate si leasing-uri).
Pai… Sfatul meu ar fi sa ti pui o serie de intrebari.
In primul rand, imi place ceea ce fac? Si nu te gandii ca asta nu conteaza, pentru ca acum e important doar sa faci bani, sa ai un servici; ca asa ai auzit de la altii, la inceput e greu, trebuie sa induri, si mai tarziu o sa te obisnuiesti. Nu! Gresit. A-ti place sa faci ceva inseamna ca o poti face fara sa astepti nimic in schimb, ca iti place sa faci lucrul in sine si nu te gandesti la beneficii. Gandeste te ca la orice loc de munca stresul este inerent, oricat de bun ai fi la ceea ce faci (ca esti GURU in programare sau poti sa vinzi AER). Nu trebuie sa te mai stresezi si singur(a) („Don’t stress yourself!”). Gandeste te ce bine ar fi sa faci ceva care pentru tine e o placere, te stimuleaza si iti solicita toata atentie si concetrarea si ce inseamna sa faci ceva care pentru tine e un chin, te chinuiesti sa nu te ia somnul, momentele cele mai distractive fiind pauza de tigare,de cafea si masa pranz. Daca efectiv nu ai nici o treaba cu facultatea pe care ai terminat-o si lucrezi in cu totul alt domeniu decat cel pe care licentiat(a), atunci e trist.. Mai bine te apuci de alta facultate si lucrezi in paralel. Esti inca tanar(a). Nu se merita lucrezi vanzator/vanzatoare, sigur e ceva la care te poti pricepe si doar ai gresit facultatea.
In al doilea rand, cat de bun(a) sunt la ceea ce fac? Adica evalueaza-te singur(a) si sincer si gandeste te cam cati bani merita munca ta. Si intreaba-i si pe altii, sau vezi altii cat castiga. Ajungi la o suma. Daca nu obtii suma aia acum, inseamna ca trebuie mereu sa ai in vedere si alte locuri de munca, nu te atasa de un servici in care esti subplatit, trebuie sa tinzi catre mai bine. Daca suma ti se pare prea mica pentru a obtine avantajele de mai sus(ieseala,platit sucul prietenei, toale de firma) atunci iarasi e trist. Nimeni nu e de vina ca tu ai dormit pana acum. Ai stat efectiv pana sa termini facultatea si acum vrei si job, vrei sa fie si bine platit. Dar aspectele le discutam la urmatoarea intrebare.
In al treilea rand, ce am eu de oferit ca angajat? Si aici ma refer cate limbi straine cunosti si cat de bine, ce calitati si aptitudini ai (ai spirit de lider, putere de munca, perseverenta, abilitate de comunicare, mananci Word si Excel pe paine etc). Fii sincer cu tine, si nu te gandii ca stii neaparat tot ce ai dat copy – paste in CV. Dezvolta – ti calitatile cat mai mult, pentru ca ele te fac valoros, faptul ca ai ceva diferit de toti ceilalti, si imbunatatesti acel ceva constant. De invatat nu o sa scapi niciodata. Omul invata pana moare. Conteaza sa ti si placa ce inveti, ca ti vina natural.
Munca devine bratara de aur cred, atunci cand o faci cu mandrie si placere si chin atunci cand o faci doar ca pentru bani. Nu te arunca dupa bani inca, suntem tineri si fara bani sau nu avem destui/sau nu are tata sa ne dea destui… Dar timpul e de partea noastra. Perserveaza si fa ceea ce ti place. Nu stii ceea ce vrei sa faci. Atunci cauta ceea ce ti place. Nu te impiedica de bani. Nu avem nevoie decat de aer sa respiram si de sanatate si de restul facem noi rost.
Sper ca v-a ajutat acest articol.
Adrian Dinu
Dupa ce doua saptamani am intampinat diverse oprelisti in a atenta la aceasta forma superba de libertate si explorare, intr-un final iata-ma plecat. Problemele nu au incetat sa interfereze cu telul meu.
Am plecat intr-o superba dupa amiaza de toamna, 20.09.2011…Drumul de la Toplita catre Constanta, Navodari este plin de peisaje magnifice. Culorile toamnei acompaniau din surdina inca verdele staruitor al verii. Padurile de brad si fag au lasat loc, incet, celor de salcam, artar, mesteacan, salcie si alte specii care salasluiesc pe la deal si campie…Serpentinele si pasurile montane, prin care am trecut, cat si cele ale vietii, m-au aratat si mi-au confirmat pentru a mia oara ca suntem doar praf in vant…Totusi e bine sa nu ne risipim …Totusi e bine sa asteptam si sa urmam „vantul zeilor” … ( Kami Kaze ) pentru a prinde sens si valoare actiunile si vietile noastre !
In prima noapte am dormit in dubita mea transformata cu mult efort intr-un pseudo-minicampervan. A fost confortabil. Un pat de 140cm x200cm, lumina suficienta sa citesti, curent electric de 220v pt laptop si telefon, diverse cutii si moduri de depozitare a lucrurilor necesare intr-o astfel de calatorie … Somnul a fost odihnitor, dar trezirea a fost divina …Sa deschizi ochii la mijitul zorilor si sa vezi prin geamuri de jur , imprejurul tau intreaga natura care se trezeste si ea…Sa auzi o adevarata orchestra de triluri care mai incet, care mai tare …dar toate in armonie perfecta…Apoi sa te dai jos din pat direct afara si sa simti aerul umed si inmiresmat al crepusculului …
Am impachetat ” casuta ” si am plecat la drum…Drum lung si plin de stari si sentimente specifice locurilor prin care rotile si vointa exterioara ma purtau …
Nimic nu este mai mai frumos, dupa mine, decat sa poti calatori in lumea larga…Sa fii liber si ai dupa tine tot ce ai nevoie… Sa poti sa te opresti unde simti si vrei …Sa poti sa admiri cat vrei si cum vrei ce peisaj vrei … Natura mama are infinite surprize si lectii ce asteapta pentru noi cu rabdare si drag … Nu amanati si refuzati sa le gustati …
Aproape de Natura inseamna viata!
Am răsfoit foile trecutului îngelbenite înainte de vreme…Nu mai reţin la ce pagină am găsit explicaţia dată de tine la „Jocul iubirii- Jocul dezamăgirii”Atingeai roua nopţii, îmi sărutai sufletul şi-mi spuneai că viaţa fără mine are gust amar. Lacrima nopţii, şi lacrima cerului, şi lacrima mării, şi lacrima iubirii – toate ne aparţin.
Simţi depărtarea şi aşteptarea ce-au făcut noaptea mai neagră ca iubirea? Stelele au încremenit ore şi orele tare mai dor când dragostea devine piatră. Ai aşezat pietre în ore, ore în aşteptări, iar din aşteptări ai făcut stele ce le-ai aruncat pe cerul renunţării.
Graba ta spre o fericire iluzorie a răsărit soarele înainte de vreme. Femeia, străină mie, a avut puterea să-nflorească salcâmii când regretele plâng? Şi să topească zăpada amintirii pe creste de dor? Nu te supăra, dar te mai întreb, dacă aţi gustat cireşele amare din bătrânul Mai când aripele timpului bat a regrete?
Cine îţi va sorbi lacrima albastră şi cine-ţi va îndulci durerea când orele dor?
Graba ta a lăsat frunze uscate într-o simfonie de culori nedesluşite… La casa nu ştiu cărei număr te aştepta f e m e i a: femeia-piatră, femeia-matură. prea matură printre atâtea flori, cu privirea vicleană, ce număra repede timpurile dintre noi..
EU şi TU, TU şi EU, TU…, TU oare cu cine te vei mai însoţi în nopţile de singurătate când vântul îţi va bate în geam cu furie?
Dacă-ai veni, ţi-aş pava drumul cu stele şi ţi-aş prinde la gât curcubee. Hai, vino în noaptea uitării când florile dorm! Îţi voi deştepta vise care nu mor, vise care nu dor, şi nu-ţi voi da să biei lacrima nopţii.
Câte n-aş face pentru tine la ceasul de taină!
Păsările, de frica tristeţii, şi-au făcut cuib în lacrimile dimineţii. Doar Luceferii ciugulesc din durere, iubire.
Când vei veni, lacrima nopţii va deveni lacrima Mării şi Marea, pentru o clipă, va deveni EU.
Valurile reci îţi vor mângâia sufletul rece, privirea rece şi trecutul rece ce s-au aşternut între noi cu rost
Acum, când lacrima amară a devenit dor, îţi scriu câteva rânduri pe-un colţ de Octombrie.
aşteaptă-mă lângă un buchet de cruzanteme, la ora când stele dorm, iar noi, cei de acum, vom îngenunchea spre ziua de mâine,
Lucretia Ionescu Buiciuc
Te-ai întrebat vreodată care este sensul vieții ? Te-ai întreba
t vreodată de ce ne-am născut ? De ce există obiceiul de a ieși afară din casă, de a-ți face prieteni, de a bârfi, de a asculta muzică ?
Eu m-am gândit. Şi m-am gândit mult de tot.
Te naști dintr-o mamă și dacă ești fericit, căci în zilele noastre există donatori de spermă, te naști dintr-o mamă și dintr-un tată care e lângă tine.
Şi te trezești într-o lume necunoscută, unde toate obiectele din jurul tău sunt gigantice. Şi un obiect gigantic care se mișcă, te ia și te strânge în brațe și te învață cum să te descurci în această lume. Te învață și el ce știe.
Apoi, după ce ai prins încredere în el te ia și te pălmuiește puțin. Păi ți-ai pierdut deja încrederea.
Şi ai învățat tot ce știa gigantul. Şi te-ai făcut și tu gigant.
Acum trebuie să pui în practică toate cunoștințele pe care le-ai acumulat și să înveți alți pitici cum să se descurce într-o lume gigantică.
Îți faci prieteni, vorbești cu ei și le spui niște secrete. Iar apoi unul din ei, îți dezvăluie secretele, în speranța că te poate ajuta.
Şi te gândești. Ce e ăla prieten ?
Te gândești că trebuie să îți schimbi prietenii, că ți-au greșit. Şi stai și te gândești la Diana, care vorbește uneori exagerat de mult, și care nu vrea să te asculte când îi spui că nu îi stă bine cu ceva. Te gândești că e încăpățânată și că nu îți place de ea chiar așa de mult. Apoi te gândești când ai stat ultima dată de vorbă cu ea.
Îți amintești foarte bine că fata asta s-ar trezi din somn la 4 dimineața pentru tine. Îți amintești că atunci când nu aveai chef să vorbești cu nimeni și erai frustrat și închis în tine, i-ai spus totuși Dianei și ea ți-a dat niște sfaturi. Şi le-ai urmat, și ți-a fost bine. Pentru că ea a învățat de la propriul ei gigant, alte lucruri decât ai învățat tu de la gigantul tău.. Ea știa răspunsul la problema ta, pentru că pe ea a învățat-o gigantul ei fix ce nu avea nevoie pentru ea, avea nevoie să le spună la alții.
Şi îți spui în mintea ta “dar totuși face unele lucruri care nu îmi plac”. Şi te gândești să o înlocuiești cu o anumită Cristina. Iar Cristina asta, nu numai că vorbește exagerat de mult, dar nici nu ai timp să scoți un cuvânt când ești cu ea. Iar Cristina, s-ar trezi la 4 dimineața pentru tine, dar nu te-ar întreba ce vrei, doar ar începe să îți povestească anumite lucruri.
Păi de ce să o schimbi pe Diana pentru Cristina? Pentru că oricum, toți au defecte, și dacă te deranjează unele lucruri la o persoană, dacă o înlocuiești oricum vor exista cu totul și cu totul alte lucruri care te vor deranja la cealaltă persoană.
Apoi, te gândești la Florin. Florin e tipul ăla care îți mănâncă viața cu criticile lui. Este tipul care face pe toată lumea nebună dacă nu ești de acord cu el. Chiar dacă 89 de persoane spun că nu are dreptate, toate 89 sunt nebune. Şi îți amintești la fel de bine când ai stat ultima dată de vorbă cu el.
Ultima dată te-a făcut să râzi. Erai distrus, și el zâmbea cu fața lui comică. Şi îți amintești când ai plecat cu el la 2 dimineața să cauți pe cineva, cum a venit cu tine, fără să pună întrebări.
Îți amintești când l-ai rugat să îți facă poze, și el a spus..lasă-mi 20 de minute și vin. Şi nu te-a întrebat de ce. El a învățat de la gigantul lui alte lucruri.
Apoi te gândești că și Florin te enervează și că trebuie să îl schimbi cu un anume Cosmin.
Dar Cosmin, vine să îți facă poze, dar vine doar când vrea el. Iar Cosmin îți dă dreptate, chiar dacă nu ai. Îți dă dreptate că îi este prea lene să îți explice. Nu îl interesează decât ce simte el.
Şi iar te întrebi, e bine să îl schimbi pe Florin pentru Cosmin ? Florin nu îți dă dreptate și urlă să își expună punctul de vedere. Lui Cosmin însă, chiar nu-i pasă. Așa că mai bine îl păstrezi pe Florin, pentru că toți au defecte !
Mai bei o gură de cafea rece, și o analizezi pe Andreea. Ea nu vorbește, are un umor britanic și se prinde cam greu de unele lucruri, dar se prinde.
Te calcă pe nervi că durează doi ani să îți explice ceva, și când îi închizi telefonul, durează încă doi ani să îți spună “pa”.
Apoi, te oprești, și îți amintești de ultima conversație cu Andreea. Se certa cu cineva, și zâmbea atât de frumos. Şi tu erai supărat tare, și i-ai spus Andreei pe un ton răstit “Mă lași…”. Iar ea a zâmbit.
Apoi îți amintești când i-ai zis că trebuie să slăbească. Şi ea a zâmbit și a spus că “daaa..e musai “ și s-a apucat a doua zi de cură.
Îți mai amintești că aveai atâția draci pe cineva, și că i-ai povestit, iar ea, probabil a inventat o poveste asemănătoare cu a ta, doar să te calmeze. Să știi că mai există cineva care trece prin așa ceva.
Şi iar ai zâmbit. Dar, și Andreea are defecte, și trebuie să o înlocuiești cu o Maria.
Maria nu zâmbește niciodată și nu acceptă să îi spui că e grasă, chiar dacă e grasă. Se trezește din somn la 4 dimineața pentru tine, plină de nervi și stă cu tine, pentru că așa știe ea de la gigantul ei, că trebuie să fie alături de cineva pentru că trebuie, nu pentru că simte.
Iar te gândești.. Maria are și ea părțile ei bune, dar de ce să o înlocuiești pe Andreea, pe care o știi de atâta timp, cu ea, când oricum ambele au defecte ?
După ce termini cu Andreea, te gândești la Vera. E așa de morocănoasă uneori și îți taie cheful de viață. Are nervi și cu greu o calmezi.
Dar îți amintești când Vera ți-a dat un motiv să zâmbești. Îți amintești când a plecat cu tine la 1 noaptea ca să nu te plictisești singur. Şi ți-a fost bine atunci.
Dar Vera are defecte și vrei să o înlocuiești cu Mirela. Mirela râde tot timpul, chiar dacă tu plângi.
Așa că, o păstrezi pe Vera, pentru că oricum și Mirela are defectele ei.
Te întinzi în pat și te uiți pe pereți. Şi dacă tot stai degeaba, îți amintești de Duți. Doamne, cât de enervant e Duți. Are o plăcere macabră să spună “Nu vreau să fac aia”, fără nici un motiv întemeiat.
Are o problemă cu femeile dar și cu oamenii în general.
Apoi te gândești când ai vorbit cu Duți ultima dată. I-ai zis că te enervează și el a zâmbit.
I-ai cerut să te ajute cu ceva de 30 de ori, și a 31-a oară a acceptat. Iar tu, ai zâmbit. Te gândești că a fost sincer și ți-a zis că te ajută dacă ai nevoie de el.
Dar și Duți e enervant și trebuie înlocuit cu Mihai. Iar Mihai te sună din 5 în 5 minute că așa a învățat de la gigantul lui că trebuie să îți suni prietenii. Deci ? De ce să îl schimbi pe Duți ? Oricum are defecte și Mihai.
Te duci în bucătărie să fumezi o țigară. Miroase a praf și e o atmosferă călduroasă. E ciudată combinația pentru că în mintea ta, praful reprezintă secetă iar căldura îți inspiră umiditate.
Dar asta e, asta e viața, nu-ți oferă decât 2 posibilități. Să te gândești și să îți pui întrebări pentru care oricum nu ai nici un răspuns.
Tragi din țigară puternic, și te gândești la toate persoanele pe care le cunoști. Ştii sigur că toate au defecte, dar totuși sunt persoanele care te fac fericit. Sunt persoanele cu care îți place să te contrazici.
Te culci..te trezești, mănânci și crești..și continui tot așa, până te faci din ce în ce mai mare.
Îți faci un partener de viață, că așa te-a învățat gigantul tău.
Îl iubești, îl respecți dar o faci așa cum ai învățat tu. Degeaba există definiții în dicționar, pentru că în viziunea noastră toate cuvintele înseamnă ce am învățat noi să însemne, nu ce scrie în dicționar.
Şi te cerți cu partenerul tău că nu l-ai respectat cum a învățat el să îl respecți. Şi ca un prost ce ești, îl înlocuiești cu altul.
Şi te căsătorești cu el, că așa știi de la gigantul tău, și stai și te gândești la celălalt partener. Vorbea mult, ce-i drept, dar ăsta actual nu vorbește deloc.
Ești frustrat, pierdut, și n-ai nici o speranță. Îți mănânci singur din propriile organe, din propriile sentimente. Te autodistrugi numai gândindu-te de ce dracu ai făcut alegerea asta. Te autodistrugi din cauză că primul, a avut timp să se adapteze după tine mai mult decât are actualul.
Şi tot timpul, celălalt partener de viață va avea un avantaj, pentru că el te-a cunoscut primul.
Şi ai greșit ca prostul, ai crezut că dacă nu îți schimbi prietenii că alții sunt la fel, poți să îți schimbi partenerul de viață că va fi altfel. Şi mare ți-a fost mirarea când ai descoperit că aveai dreptate, toată lumea are defecte.
Înghiți în sec, și mergi mai departe în speranța că se va schimba ceva. Vrei să crezi că oamenii nu vor mai avea defecte.
Faci un copil, și crezi că gata. Viața ta se schimbă.
Dar nu, nu se schimbă, îți înveți piticul tot ce ai învățat de la mama ta gigant și adaugi aberațiile pe care le-ai acumulat de la prietenii tăi. Piticul crește și devine și el un gigant, și pleacă mai departe, căci are o misiune de îndeplinit. Trebuie să își învețe propriul pitic să devină gigant.
Iar tu rămâi acasă, că nu mai ai nici o misiune de îndeplinit. Tu rămâi cu gândurile și cu sentimentele tale, tu vrei să crezi că ești fericit că ai făcut cele mai bune alegeri. Dar dacă schimbi ceva, vei trăi o viață, viața aia scurtă ce-i drept, în sentimente și frustrări mizere, căci poate ar fi fost mai bine dacă nu schimbai nimic.
Dacă ăsta e sensul vieții, de a trăi frustrat și de a învăța piticii să fie și ei giganți, e corect ?
S-a trezit cine ne-o fi inventat, să ne împopoțoneze cu gânduri și sentimente, ca să putem să trăim mizer.
Mai multe povesti aici : http://www.mariefecte.blogspot.com
Şi nimeni nu vrea. Toată lumea poate, dar nimeni nu vrea.
Dar cum să poți dacă nu vrei ? Dar cum să vrei dacă nu poți ? Ce paradox e ăsta ? Sau nu e paradox?
Cald și frig și iar cald. Şi poți să te dezbraci, că doar ți-e cald..dar ți se face frig, și dacă te îmbraci iar ți-e cald. Se poate numi paradox ?
Cum poate o haină să schimbe starea unei vieți ?? Acum 4 secunde, era cald..dar s-a făcut frig la loc.
Exersând și tot exersând crezi că poți, crezi că reușești. Dar degeaba, e imposibil, n-ai cum să încălzești ceva rece.
Şi inventăm, că noi oamenii suntem buni la asta, inventăm mănuși cu găuri, să nu ne fie nici prea cald nici prea frig. Dar frigul intră prin găuri. Şi rămâne o parte caldă și una rece.
Şi ce faci atunci ? Te dai cu capul de pereți că nu ți-a ieșit invenția. Şi stai ca prostul și încerci toate mizeriille în speranța că îți va putea fi bine din nou, nici prea cald nici prea frig.
Dar n-ai cum. Tu vrei, dar nu poți ! Nimic nu funcționează, și parcă îți face în ciudă, parcă frigul și căldura s-au întors împotriva ta.
Dar nu te lași bătut, crezi că ești deștept și puternic și că poți face orice.
Şi au trecut 50 de ani de când tot încerci, și cineva, mai isteț ca tine, a reușit să facă o altă invenție pentru tine special. A reușit să îți creeze un loc al tău, unic, unde vei sta singur, pentru că tu nu mai ai puterea necesară să încerci.
Şi toată lumea plânge. Toată lumea plânge că tu pleci în locul tău, unic, creat special pentru tine.
Păi unde mai e bucuria invenției ? Toată lumea ar trebuii să se bucure, pentru ce a reușit un om să facă. Un om, mai capabil decât tine, a reușit să îți creeze un loc unic.
Un om, s-a gândit că tu vei încerca o viată ca prostul, și te vor lăsa puterile, și ți-a amenajat un loc cu flori și ciment.
Şi noi ce facem ? Ar trebuii să ne bucurăm, nu să plângem.
Noi putem să ne bucurăm, dar nu vrem..? Sau vrem să ne bucurăm dar nu putem ?
Cum rămâne..toată lumea vrea și nu poate ? Sau poate și nu vrea ?
Mai multe povesti aici http://www.mariefecte.blogspot.com
Supărată că nimeni nu înțelege importanța unui stup nou, albinuța Belly și-a luat inima în dinți și a convocat consiliul albinelor. S-a făcut mare tam-tam pe tema stupilor noi, dar nimeni nu credea că se va trezi cineva să discute în fața unui consiliu despre așa ceva.
Stupii noi însemnau pentru Belly cea mai bună investiție posibilă. Tocmai de aceea, ea a încercat să prezinte în fața consiliului albinelor, cât mai multe argumente pro.
– De ce vă aflați aici ? A întrebat matca Yellow care făcea parte din consiliul albinelor.
– Ei bine, eu m-am gândit că avem nevoie de o schimbare. Trebuie să facem ceva în privința acestor stupi din lemn vechi.
– Păi care ar fi problema cu stupii noștri actuali ? a întrebat Yellow.
– Stupii vechi au început să crape. Pe timp de iarnă, frigul pătrunde cu ușurință, iar pe timp de vară, aproape că ne sufocăm. Unde mai pui, că ieri am avut o discuție cu stupii, și au spus că se simt slăbiți de puteri și că au și ei nevoie de o pauză.
Auzind acestea, matca Yellow i-a propus șefului de consiliu, domnul Needle, să vorbească cu copacii cei noi, să-i aprovizioneze cu stupi de calitate.
Domnul Needle era un trântor foarte harnic. S-a născut într-o familie nobilă, mama lui fiind o matcă foarte cunoscută printre albine. Tot timpul i-a părut rău că se numește trântor, și era foarte supărat că nu reușește să-i facă mai harnici pe amicii din breasla lui.
Cum auzi acestea, domnul Needle s-a gândit că poate e momentul pentru o schimbare în bine. A felicitat-o pe Belly, pentru curajul de care a dat dovadă de a se prezenta în fața consilului, și a dat fuga în pădure să vorbească cu copacii tineri.
După câteva scurte negocieri, copacii s-au transformat în stupi noi și frumoși, și s-au pus pe treabă.
Albinele au fost nevoite să își mute locuințele, și în încercarea zadarnică de a se organiza, ele nu au reușit decât să provoace haos. Mulți copii au rămas orfani și multe războaie au avut loc între albine, deoarece s-au mutat haotic și nimeni nu a mai știut unde îi este casa.
Stupii din lemn vechi zăceau într-un colț întinși la soare. Erau supărați și nu înțelegeau ce se întâmplă.
După o scurtă anchetă, au descoperit că, albina Belly a mințit, stupii vechi nevăietându-se niciodată că nu ar mai putea continua. Albina Belly adera la o viață luxoasă, și s-a gândit că dacă va minți consiliul va putea locui într-o casă nou nouță.
Însă, nici una din aceste decizii nu au dus la nimic bun. S-a pierdut de familie, și a ajuns să locuiască singură în cel mai mare stup.
Alcatuiesc o 
compunere libera din rafturile unor carti patate cu praf. Incuiat intr-o carte, ma regasesc libertin si liber de a scrie orice rand, orice cuvant …
Ma simt precum as fi incuiat intr-o carte ale caror randuri le-am ispravit in trecut, iar fiecare gand emanat il recitesc de-a lungul cartii.
O foaie vioi colorata intre alb si negru si un creion putin ruginit la margini imi alcatuiesc bataile inimii.
In rolul principal de narator si povestitor, caut sa inteleg lumea mai bine punand cap la cap faptele ispasite si intelegand gresesile avute pentru a le concretiza mai bine si a le evita.
De multe ori, ciorna in care acel cineva imi scrie povestea devine arida si greu de scris sau de citit, posibil ca cineva de acolo de sus sa se fi gandit la mine si sa mai fi varsat o lacrima pe coala de hartie cu randuri goale si imprastiate.
Alteori, ma aflu singur in lumea mea de pasarele fara ca cineva sa-mi deseneze cerul sau sa-mi culeaga vise si sa mi le asterne intr-un vas de amitiri.
Ma asez intr-un pat scartaietor si trag cortina pentru a lasa loc si altor povesti ce vor sa fie citite.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa
