Author - LaNoapte

Cu totii ne imaginam, atunci cand vorbim de China, de o populatie imensa de oameni, care seamana toti intre ei. Faza cu semanatul intre ei este foarte amuzanta.. Eu personal ma intrebam cand eram mic, cum se tin minte unii pe altii , dat fiind faptul ca toti seamana intre ei :). Ironic, mai tarziu am aflat caci chinezii gandesc la fel despre noi europenii.. ca toti semanam la fel. Deci nu suntem atat de diferiti pana la urma. Sau ne gandim la jucariile si hainele din perioada imediat urmatoare comunismului… totdeauna cand vorbeam de ceva „MADE IN CHINA” , era vorba despre ceva care se strica repede, care nu prezinta siguranta, de proasta calitate. Cine avea vreun lucru „MADE IN SUA” sau „MADE IN GERMANY” capata admiratia noastra.. pentru ca era un lucru de calitate. Apoi chinezii au intrat direct in viata noastra, prin faptul ca firme din Romania, din multe orase ale tarii contractau chinezi pentru munci prost platite (constructii, textile samd). Si astfel am putut sa i vedem face to face pe acesti oameni cu ten galben si ochii oblici. Unii din ei au facut chiar greve pentru ca patronii lor nu i-au mai platit si astfel nu au mai putut sa trimita putinii bani pe care ii avea acasa la familie in China. Asta nu ar fi o discriminare fata de chinezi, pentru am cunostinte de multi romani care au lucrat cu lunile si nu au fost platiti de patroni. Atunci cand vedeam eu chinezi de aici din Romania venind de la cumparaturi , ii vedeam de obicei in posesia alimentelor de baza : paine, ulei , orez :). Niciodata nu i-am vazut sa se rasfete.. doar strictul necesar.

In alta ordine de idei, Hitler a fost persoana care pornit ultimul razboi mondial. Planul lui era simplu: cel de-al treilea Reich sau Imperiu. Isi imagina o lumea in care rasa suprema considerata de el, ariana sau blonzii cu ochii albastri sa domine, iar restul raseler, cele de jos sau sau inferioare sa fie starpite. Am vazut „Der Untergang”, un film premiat cu Oscar , si in care sunt infatisare ultimele zile ale lui Hitler… inainte sa fie cucerit Berlinul de aliati si nazistii sa fie invinsi definitiv. Este cert faptul ca Hitler era un psihopat, la fel ca toti marii criminali ai istoriei. Nici atunci cand era inconjurat din toate partile de Aliati el nu vroia sa se declare invins. In loc sa caute o pace cat mai blanda pentru poporul lui, el isi trimitea generalii si soldatii de 14 ani (pentru ca nu mai ramasesera decat copiii in armata lui) la moarte sigura, sa infrunte orbeste forte net superioare. Hitler zicea, mai bine sa moara tot poporul german incercand sa duc planul lui la capat, decat sa se predea. Cei puternici raman vii, cei slabi sunt ucisi. Fie obtinem cele mai bune rezultate posibile in cel mai scurt posibil, fie murim incercand sa facem asta. Asta este FASCISMUL.

Un contraexemplu pentru cele de mai sus , este COMUNISMUL. Cei mai in varsta stiu despre acest regim, pentru ca au trait in el. Eu NU. Si ma bucur. Nici nu ma intereseaza prea multe toate relatarile despre el si sunt sincer plictisit de toate filmele romanesti evocand acest „Evul mediu” al Romaniei, o perioada in care desi s-au construit Casa poporului si locuinte pentru popor, in rest noi, ca popor, am stagnat din punctul de vedere al calitatii de viata. Nu am sa fac apologia comunismului, pentru ca sunt prea multe de zis si ma abat de la subiect. Cel mai bun exemplu literar despre viata in comunism este cartea lui George Orwell, „1984”.  O carte foarte buna, pe care v-o recomand. Puteti vedea si filmul eventual , John Hurt si Richard Burton fac o treaba de exceptie. Lumea esta imaginata de catre autor ca fiind perfect globalizata, aplatizata cultural si social: o singura limba, o singura tara, toti cetatenii tragand la acelasi jug general, si cu acelasi drepturi infime in comparatie cu capitalismul. Lasand filmul deoparte, comunismul inseamna ca statul se ocupa de tot ce reprezinta o tara, practic nu ai nici un bun, tu de fapt esti un bun al tarii. Fiecare locuitor se naste cu drepturi si sanse egale, adica se naste intr-o mlastina ideologica si sociala, dar se nasc toti in ea, impreuna, nu se naste nimeni cu o lingura de argint in gura. Valorile indubitabile sunt apreciate (d-aia intelectualii care nu vorbeau tara de rau erau aplaudati, Steaua a iesit campioana europeana, Ilie Nastase a fost primul nr. 1 mondial la tenis, Nadia Comaneci a dat aparatul care afisa notele la gimnastica peste cap si a luat 10, toate astea… pentru ca se muncea, daca aveai talent, minte). Atunci cand vorbim despre performanta, vorbim pe termen lung, adica in aceste conditii (ratii de alimente, curent electric si caldura), ce naiba sa faci decat sa muncesti zi de zi, sa fii un robot in adevaratul sens al cuvantului. Acesta este COMUNISMUL.

Deci aveti o idee despre cele doua regimuri.

Voi face o comparatie intre baietii blonzi si/sau destepti nascuti pe timpul fascismului (Einstein a fost german, Hitler s-a folosit de oamenii de stiinta pe care ii avea la indemana ca sa faca o gramada de inventii care sa schimbe cursul razboiului ) si chinezii astia multi. Chinezii sunt asemanatori unor roboti. O armata de drone. Cu adevarat noua ordine mondiala de sclavi ai formei de guvernamant. Populatia ideala de manipulat si exploatat creata in lunga existenta a comunimului in China. Se zvoneste ca la marile universitati americane (Ivy League), asiaticii sunt desconsiderati atunci cand aplica pentru admitere, pentru ca deja sunt multi in mediul universitar si nu au imaginatie, nu au acel geniu pe care il au alte popoare. Am auzit caci chinezii atunci cand merg cu trenul, dorm pe scaun relaxati si se trezesc din reflex inainte ca trenul sa ajunga in statie. Unii ii ia pe post de ceas de alarma. Sunt parca cea mai dezumanizata populatie din lume.. si nu incerc sa par rasist, mie chiar imi pare rau de ei. Desi multi… nu sunt saraci. Adica patria mama nu e.. Hehehe… Noua putere mondiala, China, poseda 3200 de miliarde de dolari (!!!!) in rezerve valutare si vor investi acesti bani in urmatorii 10 ani, astfel incat China va ajunge cea mai dezvoltata tehnologic tara din lume: cele mai bune poduri, tuneluri si autostrazi, zgarie nori, aeroporturi din lume samd.

Ei bine.. toate treburile astea fiind spuse, am impresia ca in secoul XXI vom fi poate martorii unui conflict armat mondial intre China si SUA ( cei care i-au luat de fapt locul lui Hitler, doar ca baietii sunt mai destepti – au Hollywood-ul de partea lor , marile trusturi de presa de pe Interne si televiune si astfel controleaza lumea – mai jos aveti un poster copiat de o firma de advertising americana dupa un poster de propaganda nazista).

Principalul fitil pare a fi , dupa ultimele stiri, Iran-ul. Iran-ul a evacuat ambasada Marii Britanii recent (aliati cu SUA), si ard de ceva ani buni steagul SUA si ii injura pe americani de cate ori au ocazia. SUA a emis de multe ori ideea unei actiuni in forta in IRAN, pentru a combate teroristmul and shit. 😛 Ma lasi… Motivul nedeclarat si evident cel adevarat este ca iranienii au PETROL!!! Are 10% din rezervele globale de petrol si sunt nr. 2 dupa Arabia Saudita. Desi americanii, acesti copii obraznici care isi baga mainile in toate borcanale ca se manjeaza de petrol pe ele, jinduiesc dupa petrolul lor, chinezii sunt de mult acolo, si obtin 80% din petrolul Iranului pentru uz propriu. Atunci nu ne mira faptul ca in decembrie 2011, ministerul de externe chinez a spus ca va apara cu toate fortele posibile orice actiune armata in Iran. Colac peste pupaza, s-au descoperit in Marea Chinei rezerve uriase de petrol , comparabile cu cele din Arabia Saudita. Deci chinezii o sa fie independenti din punct de vedere energetic, fiind doar o mica problema de rezolvat in privinta exploatarii acestor rezerve. Restul tarilor care au deschide la Marea Chinei considera ca li se cuvine  de asemenea sa exploateze aceste resurse, dar noua putere mondiala, China ,bineinteles ca vrea totul pentru ea.

Eu sincer as merge pe mana Chinei , pentru ca Rusia, alt jucator suprem global, va sprijini mai degraba China intr-un showdown.

Concluzia.. nu mai investiti banii in euro , in nici un caz in dolari, poate in yeni… mai bine dati toti banii pe lingouri de aur, arme si mancare, ca o sa traim vremuri interesante, periculos de interesante.

Adrian Dinu

Carticica mea de iarnă Antologia pentru copii „Carticica mea de iarnă” defineşte sensibilitaea copiluliui care printr-un registru artistic simplu redă bucuria inveşmântării naturii cu mantia pufoasă a zăpezii. Antologia este alcătuită din două părţi: in prima parte copii transpun propriile trăiri o dată cu apariţia anotimpului rece, iar in partea a doua, maturii, aşezaţi pe laviţa vieţii, reuşesc să fie, pentru o clipă, copii in propria lor naraţiune. Motto-ul „…din puritatea anilor prezenţi” prefigurează bucuria celor douăzeci de copii de a-şi aşterne gândurile pe foaia imaculată când focul trosneşte, iar fulgii, in jocul lor divin, îi indeamnă să cioplească in gheaţa timpului frumusuţea unei zile de iarnă. Scriind, copilul utilizează anumite cunoştinţe, se implică afectiv şi acţional, se descoperă pe sine, căci copilăria reprezintă un avânt spre orizonturi multiple, putem să o numim ca o indrăzneală.Copilaria este vârsta speranţei şi a visului, iar copilul este fiinţa, unică fiinţă care trăieşte prin ea însăşi Câtă sensibilitate in versurile „ Iar gutuile/Luminau nopţile/Când luna era bolnavă” ale elevei Iuliana Mădălina AhălăneiLuna pare obosită şi doar mirosul de gutui coapte ce se imprăştie in cameră ca o vrajă îi aduce aminte că „toamnana s-a sfârşit”. „Copilaşul blând zâmbeşte” in poezia lui Mihaela Afilipoaie, deoarece „ Fulgii cu nemiluita/Cad pe la ferestre”. Codrein Stefan Arnăutu se crede in lumea de basm a Lizucăi, atinge „cristalul Crăciunului” de unde colindul „Betleem colo-n jos..” răsăună spre ceruri ca o rugăciune. Ce impresinează la aceşti copii este puritatea de a-şi exprima gândurile la un nivel artistic ridicat. Spre exemplu, in poezia „Iarna cu poveşti”, Octavia Biro-Bălan compară brazii cu nişte uriaşi care „sprijină cerul”, ei devin stăpânii Universului, bunica îi povesteşte intâmplări trăite sau auzite câdva, in timp ce lacrima copilăriei aleargă nestingherită pe obraz. Registrul stilistic se schimbă o dată cu scrierile elevei Cezara Miruna Chirilă ce prezintă, in povestirea „Visul de iarnă a copiluilui-meşter”, o comparatie uluitoare intre copilul-meşter, care simte bucuria iernii şi face un om de zăpadă, şi copilul-creator ce-şi foloseşte intreaga imaginaţie pentru a da perfecţiune sculpturii sale: „Ajuns Demiurg in propria sa creaţie, copilul-meşter crede că va da viaţă Omului-de-Zăpadă, că va putea străbate cărările vieţii cu puritatea de mână” Denis Ciotloş simte cum „Noaptea vine ca o zână”, aşterându-i „în suflet bucurie şi dragoste”. Pentru el nicio sărbătoare nu e atât de frumoasă cu cea de iarnă, aşa cum mărturiseşte: „ Vreau să fie mereu Crăciunul!” In poezia „Vine iarna”, Eduard Stefan Ciobanu îşi imaginează cu multă sensibilitate cum iarna işi aşterne mantia peste intregul ţiniut, iar fulgii „stau la sfadă”. Laura Elena Condiurache il vede pe Moş Crăciun „Imbrăcat la asorte”, dar cu teamă ca să nu-i aducă o „vărguţă”. In poezia „Omul de zăpadă”, Marian Alexandru Corbei descrie cu multă naturaleţe plăcerea de face un om de zăpadă alături de prietenii săi, dar se citeşte in versuri şi nostalgia de a nu mai crede in Moş Crăcicun, convis că mama „,mi-e Moş Crăciun” deoarece „Acum ştiu, că sunt mai mare”. Andreea Crăciun compară fulgii cu „Licurici albi, sclipitpri”, iar pentru Diana Huţuleac zăpada inseamnă „plăpumioara albă şi pufoasă” ce-a acoperit tinutul. În scrierea „Poveste de Crăciun”, Mădălina Donos îşi imaginează povestea fulgului devenit prieten la ceas de taină: „Fulgul mi se aşază in palmă, neajutorat, şi am avut impresia că de mine depinde soarta lui” Mihaela Petronela Hăineală in poezia „Basm de iarnă”, descrie satul care „În alb e văruit”, şi pentru Paul Huţuleac, aşteptarea lui Moş Crăciun devine un ritual pe care-l descrie cu gingăşie:” te voi aştepta cu cizmuliţe lustruite, la geam cu luminiţe şi cu brad impodobit” Versurile ale lui Vlad David Lepădatu redau zbuciumul lăuntric al copilului care mulţumeşte lui Moş Crăciun ca „la sfârşit de an/m-ai adus în Iaşul drag”, spunându-i deschis că „vorbeam franţuzeşte/dar plângeam româneşte” Roxana Mândruţ prezintă in „Moşii de iarnă” nerăbdarea cu care-l aşteaptă pe Moş Nicolae ce „parfumează zilele de iarnă” cu „aromele primelor portocale”, in timp ce Adelina Andreea Tanko ii cere lui Moş Crăciun să-şi noteze ce şi-ar dori să primească in dar:” te-aş ruga/scrie-mi o scrisoare” . Ana Maria Predoiu compară iarna cu „Zâna din vis” ce pictează pe geam „o frumoasă floare”. Urarea pe care o face Andreea Ioana Palistan, „Vin copiii în Ajun/Să-ţi ureze tot cei bun”, in timp ce „Cad lin perdelele de nea”, din poezia „Iarnă iar” a elevei Florina Bianca Popovici încântă sufletul care prin forţa cuvântului memorează anii copilăriei. Partea a doua, ce are ca mottto „…din gândul copilăriei trecute”, prezintă aceeaşi frumuseţe a iernii, dar retrăită de sufletul maturului ciuruit de vremuri. Patricia Lidia descrie cu mare fineţe artistică „vacanţa de iarnă petrecută la bunici”, despre „laptele cald” şi „ceaiul fierbinte de tei”. O lacrimă îngheaţă in plină zi deoarece „zăpezi repetate s-au aşezat peste vechea casă bătrânească” ce-a devenit „o povară” a timpului. Bucuria sosirii iernii, „Bine-ai venit, frumoasă iarnă!” este descrisă de către Floarea Cărbune cu un bogat ornament stilistic: „Flori de cais şi de cireş/dansează lin in univers”. Simona Elena Cioloş reuşeşte să ne introducă in vraja sărbătorilor prin crearea muzicii de baladă ce „vine uşurel”, „Cu poveşti pentru copii”. Lucretia Ionescu Buiciuc aduce un colind „pentru Pruncul Mântuitorul”, „Leru-i, Doamne Ler”, in timp ce Petru Ioan Gârda in poezia „Zăpezi de altădată” prezintă cu mult umor desfăşurarea unei ore de curs in care bucuria ninsorii declanşează in sufletul copilului un mare entuziasm: „Chiar in ora următoarte/Iese-afară tot poporul” pentru a face un om de zăpadă. Cati Gavril compară iarna cu o zână, dar care are „părul albastru, nins” deoarece ea „este basmul” care „mi l-a citit bunica”. Ildiko Juverdeanu , asemeni lui Arghezi, prezintă pe „Motănelul Bubu” care a percepit iarna abia când ”i-a îngheţat lăbuţa”, in timp ce Azorel, din poezia „Pe cuvânt de prichindică!” scrisă de Georgeta Olteanu, îşi imaginează vârsta copilăîriei, când este dusă la şcoală de către prietenul drag: ”Să-l inhăm şa sănioară,/Să mă tragă pân la şcoală”. Valeria Tamaş aduce o laudă vestirii Mântuitorului „Ce veste minunmată azi gazde v-am adus”, in timp ce zăpadă pare a cobori din poveste, „Albul parcă-i o poveste”. Din lumea necuvântătoarelor nu lipseşte nici greieraşul care „Toată noaptea mi-a cântat” aşa cum nota Maria Tirenescu in poezia „Greieraşul”.

Antologia pentru copii „Carticica mea de iarnă” are rolul de a ajuta copilul să-şi înţeleagă propriile sentimente, facilitând procesul de asimilare, fixare si consolidare a cunoştiinţelor, influenţând dezvoltarea personalitaţii lor. Mulţumim doamnei Patricia Lidia pentru efortul depus pentru apariţia aceastei antologii in care bucuria copilăriei şi lacrima maturităţii se îmbină armonios intr-o iarnă de neuitat.

Ziua de Sfantul Nicolae nu poate trece fara sa exprimam un gand bun pentru cei ce au acest nume. De origine greceasca (Nikolaos), numele este format din doua cuvinte: nike, „victorie” (de la nikao, „a invinge”), si laos, „popor”, putandu-se talmaci prin „obsteasca biruinta”. Forma latina Nicolaus sta la baza formelor moderne.

Si ca sa fac o legatura neobisnuita , aflati ca NIKE, adica celebra incaltaminte , specificata si de Ombladon in versurile piesei „Cel mai prost din curtea scolii”  –

„Nici in visele mele nu vedeam
Mii de perechi de Nike sa danseze pe manele.” 🙂

provine  tot de la cuvantul grecesc nike sau de la denumirea zeitei grecesti a victorie, Nike. Evident pronuntia este altfel in greaca (ni-che), fata de cunoscutul (naic).
Asa ca un sincer la multi tutoror celor care au numele de Nicolae, Nicoleta, Nicolita , Nicola, Nicula, Necula, Neculai si toate dimunitivele si abrevierile lor pentru ca persoanele respective sa fie mai usor de strigat : Nicu, Nicusor, Cula(i)e, La(i)e, Na(i)e, Naica..

Eu personal nu am intalnit decat Nicolae, Nicoleta si Nicu, si parca am citit de Niculae in Morometii, oricum la multi tuturor care au si numele arhaice provenit de la acest sfant.

Totodata, daca imi permiteti sa fiu subiectiv un pic,  ma aflu prezent pe acest Pamant datorita unei femei si persoane deosebite care este mama mea , Nicolita.

Asa ca la multi ani , mama, si multumesc ca existi!

Adrian Dinu