Tag - viata personala

Adesea se intampla ca noi se ne dorim sa facem totul cat mai bine si sa ne ducem treaba pana la capat, dar cat de des reusim sa facem asta? De multe ori incepem un lucru, insa nu reusim sa il terminam deoarece spunem ca nu avem timpul necesar ori ajutorul moral, insa ce avem nevoie cu adevarat? Consider ca in mare parte avem nevoie doar de sfaturi si ajutor. Fie ca suntem mici si tot ceea ce putem sa facem este sa ascultam sfaturile celor mari, sau suntem maturi iar deciziile importante nu pot fi luate pe cont propriu, mereu ne bazam pe ajutorul cuiva.

Este gresit sa cerem ajutor? De ce sa se puna vreodata problema astfel. Stiu ca multi considera ca se pot descurca singuri si ca nu au nevoie sa apeleze la altcineva, insa se intampla ca deciziile nostre sa nu fie mereu cele mai corecte. Astfel ca, sunt sigur ca orice sfaturi pot veni in ajutor pentru a avea mai multe variante din care sa alegem. Indiferent ca vorbim despre un ajutor financiar, moral sau simple sugestii, ar trebui sa fim recunoscatori pentru faptul ca avem la cine sa apelam, iar cineva ofera timp si sinceritate pentru a ne oferi un sprijin.

La cine sa apelam? Cand vine vorba de sfaturi, cred ca cel mai bine ar fi sa apelam la persoanele cele mai apropiate noua: familia, prietenii, si desigur, orice alta persoana draga noua. Daca insa nu gasim acele persoane la momentul potrivit, este mereu indicat sa apelam la persoane care si-au dedicat timpul oferind ajutor altora. Iar acum ma referi la bloggeri precum Claudia Rusu, care prin intermediul site-ului Lecturi de mamica a reusit sa ajute si sa ofere sfaturi oricarei persoane care a ales sa ii urmareasca articolele pe blogul personal.

Uneori ajutorul poate veni din partea unor persoane pe care nici nu le-am cunoscut vreodata.

Voi de ce parere sunteti? Va considerati a fi liberi? Fiecare miscare pe care o faceti este controlata de propriile interese? Deciziile voastre va apartin? La astfel de intrebari am incercat si eu sa gasesc un raspuns, insa in final am reusit doar sa constientizez nelinistea si nesiguranta ce se ascundea in spatele fiecarei rezolutii pe care o sustin, insa care nu imi apartine. Este foarte greu de crezut ca deprindem toti libertatea de exprimare cat timp depindem de tot ce se intampla in jurul nostru si suntem mai mereu manati de ceea ce ni se spune sa facem. Insa de ce? Ce anume ne opreste sa fim liberi?

Poate presa? In fiecare revista, ziar, ori publicatie ne intalnim cu aceleasi pareri impartite despre cum ar trebui sa ne traim viata. Fie ca vorbim despre ce alimente ar trebui sa consumam, cu ce haine ar trebui sa ne imbracam, ori ce partid ar trebui sa simpatizam, mereu suntem indrumati de specialisti in diferite domenii sa respectam ideea majoritatii, controlate desigur de un grup restrans de persoane. Cum ai mai putea spune ca libertatea de exprimare iti apartine cat timp majoritatea te va judeca atunci cand vei spune ca mananci doar ce iti place, ca te imbraci doar cu ceea ce iti place, si ca esti neutru in privinta sistemului politic?

Poate sistemul de invatamant? care rareori ofera posibilitatea de a creea ceva nou. Desigur, toti trebuie sa invatam acelasi lucru an de an, astfel incat sa ne alaturam unei majoritati. Insa asta este ce ne dorim? Ca libertatea de exprimare sa fie una si aceasi cu ceea ce am fost toti instruiti sa facem si spunem?

Eu unul sunt bucuros sa aud si sa vad ca cineva a reusit sa creeze ceva nou, si gasesc speranta in persoane ca Alina Gheorghe, care promoveaza libertatea de exprimare prin blogul ei – Litere Stacojii.