Category - Timp Liber

Atentie la Anvelopele SH de proasta calitate

anvelope proasteIntru cat incepand cu data de 1 noiembrie devine obligatoriu pentru orice posesor de masina sa isi cumpere anvelope de iarna, apar foarte multi afaceristi care va vand minciuni. Mare grija la ce cumparati.

De ce sa cautati pe internet anvelope second hand cand toate vulcanizariile au anvelope pe care le poti vedea, nu ai suprize, probleme cu transportul si alte neplaceri, sti unde sa te duci daca s-au stricat sau au probleme. Iar pe langa toate acestea ti le si monteaza pe gratis.

Recomandat e sa cumparati anvelope noi nu second hand, de la firme pe care le cunoasteti, sau ati auzit vreodata de ele. Cele sh sunt de scurta durata si oricum trebuie sa le schimbati aproape anual. Daca am face un calcul cu un set de anvelope noi daca nu mergeti foarte mult puteti sa nu le schimbati cativa ani buni. Cele second hand nu tin mai mult de 30.000km si nici in timp chiar daca nu mergeti mult nu rezista.

In concluzie daca nu aveti bani de anvelope noi, luati anvelope la mana a doua dar cu mare grija sa nu fiti pacalit si sa platiti si amenda cand va prind politisti.

Alexandra Stan – Sedinta foto sexy

alexandra stan sexy

Cantareata Alexandra Stan a realizat o sedinta foto pentru FHM UK (Anglia). Sedinta foto a fost facuta in Romania pe plaja hotelului Vega din statiunea Mamaia.

Dupa succesul cu melodia Mr. Saxobeat, Alexandra Stan a primit foarte multe invitatii pentru pictoriale insa nu a putut sa le accepte din cauza programului prea ocupa.

In cele din urma aceasta invitatie a fost acceptata ea potrivindu-se la fix cu programul cantaretei.

Mai jos puteti vedea pictorialul sexy facut de Alexandra Stan

Cazare Roma – Ce poti vizita in Roma

Daca aveti de gand sa vizitati Roma in viitorul apropiat va sfatuiesc sa cititi tot acest articol.

Dupa cum am mai discutat deja aici si daca aveti planuri pentru concediu si va stabiliti din timp o lista de obiectie turistice noi va oferim un mic tur virtual al capitalei Italiei, Roma.

In primul rand acest oras antic, absolut minunat a fost construit pe 7 coline. Un loc strategic ales, in centrul tarii. Aceasta pozitionare ii aparau de atacurile inamice.

Pretul pentru o calatorie spre Roma variaza in functie de pretentiile dvs. Puteti opta pentru o vizita mai scurta si nu una de lux. In principal conteaza sa vedeti infrastructura nu camera de hotel.

coloseum roma

Roma si obiective turistice:

– Cel mai important obiectiv de vizitat neaparat cand treceti prin Roma este Colosseum-ul. Aceasta constructie giganta se afla in centrul orasului, unde se poate ajunge foarte usor cu metroul, prin statia care ii poarta chiar numele.

Daca alegeti sa vizitati Colosseum-ul langa acesta gasiti un minunat arc de triumf dar si case vechi, construite de romani, plus o multime de sit-uri arheologice inca in explorare.

Fontana di Trevi este o fantana in aer liber, construita in stil baroc in secolul XV.

– Vaticanul. Micul oras aflat in inima Romei este deschis oricarui vizitator care vrea sa intre. Aspectul exterior este minunat, si daca aveti rabdarea de a sta la coada pentru a intra in „basilica” puteti gasi mormantul papei, dar si multe obiecte din aur, de la statui la capace de canale.

Roma este un oras minunat plin de obiective turistice, atat de multe incat nu am avea destule pagini pe site sa vi-le prezentam pe toate. Ca sfaturi pentru o calatorie cat mai placuta ar fi:

– daca aveti de strabatut distante mai mari in afara centrului mergeti cu metroul, ajungeti mult mai repede si nu mai stati blocati in trafic. Desi noi azuim des de problemele cu traficul aglomerat din Bucuresti, spre usurarea noastra toate orasele mari au probleme cu traficul.

– in centrul Romei va recomand sa faceti un tur cu autobuzul, aveti cateva beneficii printre care, puteti admira o multime de case vechi, constructii, statui stand pe scaun intr-un autobuz curat si cu aer conditionat.

– alegeti-va perioada de concediu in luna august deoarece majoritatea localnicii sunt plecati in alte excursii si nu aveti parte de aglomerare extrema.

Cam asta e tot, daca aveti informatii care pot veni in completarea acestui articol puteti sa le impartasiti cu noi si restul vizitatorilor prin formularul de contact de mai jos.

Planuri pentru concediul de iarna

Desi nu a venit inca iarna, si din pacate nici perioada de concediu pentru majoritatea dintre voi, ba chiar mai rau pentru elevi acum incepe munca, propun sa ne gandim putin la viitor. Sa lasam problemele actuale deoparte si sa ne planuim un concediu de iarna minunat.

Toamna inevitabil va veni peste noi cu vreme trista, innorata, fara soare, dar si cu nelipsitul ei covor ruginiu de frunze. Vara s-a terminat oamenii se intorc de la mare, unii mai devreme altii mai tarziu…

Asadar nu ne ramane nimic de visat decat viitoarul concediu de la iarna. Unde ai vrea sa iti petreci iarna viitoare, e o intrebare pe care mi-o pun in minte atunci cand se termina concediul de vara si nu imi mai ramane deloc timp liber.

Iarna in fiecare zi vad la stiri si la televizor, locatii superbe din Austria. Vad foarte multi romani care prefera sa mearga in Asutria sa schieze si se intorc inapoi cu o amintire minunata.

revelion austria

Un pachet pentru revelion austria ar fi minunat. Desi iarna nici nu a venit, asta este ceea ce imi doresc eu de revelion si am mari sperante pentru un concediu reusit si odihnitor, care sa iti incarce bateriile pentru reintoarcerea in campul de lupta.

E frumos sa visezi la concediul viitor, sa iti faci planuri, dar pe cat de usor e sa visezi pe atat de urat e sa nu ti se indeplineasca dorinta.

Eu v-am spus ce as vrea sa fac la iarna, unde as vrea sa schiez la revelion austria 2012 si astept de la voi raspunsuri cu locurile unde ati vrea sa va petrecetii si voi concediul de iarna, si cine stie poate Mos Craciun va v-a indeplini dorinta.

Studiul femeii in afaceri

Studiul femeii in afaceri Pornindu-se de la principiul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, care presupune luarea in considerare a diferitelor capacităţi, necesităţi şi aspiraţii ale bărbaţilor şi ale femeilor, precum si tratamentul egal al acestora, in prezent, este esenţial pentru Romania ca femeilor să li se asigure în mod real egalitatea de şanse in ceea ce priveste accesul la educaţie, la formare şi la un loc de muncă şi la participarea la luarea de decizii publice si politice, trăsătură ce caracterizează societăţile democratice şi dezvoltate.

Ca antreprenori, femeile din vestul României s-au confruntat cu numeroase obstacole şi dificultăţi, în creştere în prezent faţă de momentul începerii afacerii: taxe şi impozite ridicate, birocraţie, schimbări legislative frecvente, concurenţă, dificultăţi financiare; urmate de obstacole şi dificultăţi noneconomice: încrederea în propria persoană; îmbinarea vieţii profesionale cu cea de familie; câştigarea acceptării şi respectului oamenilor.

Obiective

  • creşte oportunităţilor de dezvoltare a femeilor de afaceri prin formarea profesională a acestora în vederea iniţierii unei afaceri.
  • sa identificam care sunt principalele obstacole pe care femeile le intampina in incercarea lor de a-si crea propriul business sau de a organiza afacerea pe care o conduc, nevoile pe care ele le identifica si posibilele modalitati eficiente de a le acoperi.
  • analizeza in perspectiva si sa identific elementele importante care marcheaza dezvoltarea si ascensiunea femeilor in mediul de afaceri din Romania, intr-o societate in care cultura de business si economia de piata ocup[ un loc pimordial

Ipoteze 

;

  • diferenţele bazate pe gen în carieră şi segregarea bazată pe gen existente pe piaţa muncii,
  • ca peste jumatate dintre femei (58%) cred in puterea lor de a schimba in bine domeniul afacerilor.
  • mai mare implicare din partea femeilor ar avea o influenta pozitiva asupra lumii afacerilor.
  • femeile cred in puterea lor de a schimba in bine domeniul afacerilor.

Abordarea comparativă a celor 35 firme de succes gestionate de femei manager din România reprezintă un punct de reper în stabilirea principalelor aşteptări şi dificultăţi cu care se poate confrunta o femeie care doreşte să îşi realizeze propria afacere.

Studiile indică faptul că femeile care încep o afacere îşi doresc să obţină independenţă financiară, dar, după cum sugerează şi cele 30 femei intervievate mult mai important pentru ele este să aibă controlul asupra propriului destin

Numeroase femei de afaceri se încadrează în segmentul de vârstă 30-40 de ani, dar tinerii sunt cei care sunt disouşi să-şi asume riscul într-o măsură mai mare. In aceste condiţii, numărul total al femeilor de afaceri trebuie raăprtzat la această cifră, nu la procentul total al femeilor care au fost cheationate.

Analiza numărului absolvenţilor de studii superioare reliefează faptul că femeile cu studii superioare deţin superioritatea numeică  Faptul că se intregistrează un număr crescut de femei cu studii superioare ne induce ideea că, în asemenea cazuri, ar trebui să identificăm o proporţie mai importantă de femei antreprenor care doresc să aibă o pregătire solidă in domeniul afcerii respective.

În România, încă de la sfârşitul anilor ’90 au apărut afaceri de succes realizate de femei, chiar dacă ele nu au avut amplitudinea şi succesul celor conduse de bărbaţi. Dacă în timpul regimului comunist femeile şi bărbaţii aveau în mod formal aceleaşi şanse profesionale, în perioada imediat următoare atât femeile cât şi bărbaţii au avut libertatea de a-şi construi cariera pe care şi-o doreau sau de a începe o afacere proprie. Pentru femei însă acest drum nu a fost totuşi la fel de uşor, având în vedere, dublul rol, profesional şi familial.

Femeile suferă o serie de discriminări la locul de muncă şi se datorează faptului că există domenii ale economiei in care femeile sunt majoritare sau domenii in care barbăţii sunt majoritari. Acest fapt duce la o segregare pe sexe a ocupaţiilor, observându-se că cele feminizate sunt, in general, mai prost plătite. Dintre subiecţi, 47% au răspuns « Uneori », 10% -« Des », « Foarte des » – 20%, şi « Foarte rar »- 23%

În decurs de câţiva ani, femeile din România au început să obţină carierele dorite, dovedind că pot fi performante în domeniul în care activau. Multe dintre ele au început să ocupe poziţii cheie, devenind manageri de departamente, directori de firme. O parte dintre ele, au mers mai departe, şi-au deschis propria firmă.

În urma analizei realizată, în care au fost implicate femeile care au reuşit să-şi facă o carieră de succes în diverse domenii, s-a constatat că, ele se lovesc de aceleaşi greutăţi. În mare parte, putem discuta de cinci mari preocupări ale acestora: autenticitatea (43%), relaţiile (22%),  influenţa (17%),  flexibilitatea (10%) şi propria motivaţie (8%).

Autenticitatea – dorinţa de a avea o linie clar trasată între interesele profesionale şi cele personale.

Relaţiile – nevoia fundamentală a fiecăreia dintre noi de a intra în contact cu oamenii din jur; s-a demonstrat faptul că femeile sunt mult mai bune decât bărbaţii în ceea ce priveşte comunicarea şi relaţiile între oameni.

Influenţa – dorinţa de a ajuta şi de a controla destinul cuiva. Nevoia de a fi influentat este acel factor care ne motivează ca să luăm iniţiative, să ne realizăm şi să avem încredere în propriile forţe.

Flexibilitatea- capacitatea de a se adapta uşor schimbărilor care intervin în mediul afacerilor.

Propria motivaţie- motivaţia, din punct de vedere managerial este legată de natura relaţiilor umane, fenomen complex care semnifică faptul că oamenii care sunt multumiţi, în acelaşi timp, sunt şi productivi. În teoriile comportamentului organizaţional, motivaţia apare ca o forţă ce energizează, orientează şi sprijină comportamentul uman. A cunoaşte propria motivaţie echivalează cu găsirea răspunsului la întrebarea ,,de ce” să întreprind o activitate.

Aceste cinci direcţii de dezvoltare sunt foarte importante pentru femeile care ocupă poziţii de conducere în cadrul unei companii sau care doresc să iniţieze propria afacere.

Obstacolele potenţiale întâlnite în activitatea unei femei întreprinzător pot fi surprinzător de variate, începând cu neseriozitatea partenerilor şi până la angajarea personalului, care vede de multe ori în manager doar o femeie şi nu un profesionist. La acestea se adaugă greutăţile generate de birocraţie, legislaţie sau de proceduri stufoase. Deşi diferenţele de gen nu reprezintă un obstacol, totuşi modul în care sunt percepute femeile întreprinzător le aduce acestora un prejudiciu serios de imagine: bărbaţii văd uneori în femei un caracter mai slab şi se gândesc că în spatele unei femei întreprinzător se află un bărbat, fără a acorda prea multă credibilitate unei femei de afaceri care are succes.

Considerând că discriminarea de gen nu constituie o problemă în afaceri sau constituie o problemă minoră, femeile antreprenor de succes sunt considerabil mai preocupate să înţeleagă şi să explice diferenţele dintre femeile antreprenor şi bărbaţii antreprenor, răspunsurile lor confirmând şi de această dată vasta literatură dedicată „stereotipului femeii de afaceri

Deosebirile dintre antreprenorii femei şi bărbaţi au ca izvor faptul că femeile sunt foarte bune negociatoare, au ca atu intuiţia, devenind invincibile prin modul în care îşi aruncă toate resursele în afacerea pe care o conduc. Există şi unele dezavantaje legate de sensibilitate şi modul de percepţie a realităţii. Aceste deosebiri se manifestă, în general, prin elemente precum: o mai mare uşurinţă pentru bărbaţi decât pentru femei în asumarea unui risc, femeile sunt mai atente la detalii şi mai bine organizate; în schimb, bărbaţii sunt mai fermi şi inspiră mai multă încredere partenerilor de afaceri

În România, procentual vorbind, lumea afacerilor aparţine încă bărbaţilor. În acelaşi timp, atitudinea celor din jur menţine prejudecăţi care afectează grav imaginea unei femei care decide să se lanseze în afaceri. Nereuşita în afaceri este pusă pe seama faptului că eşti femeie (71%), iar succesul unei femei întreprinzător este de obicei trecut sub tăcere. Femeile încă nu au demonstrat că pot să reuşească, iar mentalitatea se schimbă greu (8%).

Discriminarea de gen se manifestă mai ales în privinţa afacerilor mari care sunt gestionate de bărbaţi (22%). Afacerile mari conduse de femei sunt întâlnite în domenii specifice activităţii unei femei, ca de exemplu confecţiile sau domeniul farmaceutic. În domeniul industriei grele, se întâlnesc mai puţine femei de afaceri în poziţii de vârf.

Acesta este unul din motivele pentru care studiile indică faptul că discriminarea de gen în afaceri se manifestă în continuare la nivelul societăţilor moderne; pentru a promova, ca femeie, într-o funcţie de conducere trebuie să demonstrezi că eşti mai bună decât un bărbat aflat într-o funcţie similară.

Când se fac comparaţii între manageri, de prea puţine ori este pus accentul pe elemente de discriminare pozitivă. În timp ce bărbaţii au tendinţa de a comanda şi a controla, tendinţa femeilor este aceea de a construi o echipă şi de a ajunge la o înţelegere. Femeile manager au o analiză mai atentă şi prudentă asupra riscurilor în afaceri.

Se apreciază că cele mai importante trăsături de personalitate şi abilităţi pe care trebuie să le ai pentru a te lansa într-o afacere şi pentru a avea succes, sunt:

Energia (18%) – puterea de a iniţia o afacere, de a înfiinţa o firmă şi de a o conduce; aceasta implică vigoarea, spiritul de iniţiativă, ambiţia de a reuşi, simţul reponsabilităţii, tenacitatea

abilităţi mentale (22%) – concretizate în inteligenţă, capacitate de analiză şi sinteză, gândire creativă

cunoştinţe de specialitate (29%) – cunoştinţe tehnice în domeniul afacerii alese, cunoştinţe de marketing şi cunoştinţe manageriale

abilităţi de comunicare ( 11%)– capacitatea de a comunica eficient în afaceri reprezintă un element esenţial pentru a gestiona o afacere de succes. Comunicarea managerială reprezintă o funcţie a conducerii care face cunoscut rezultatul deciziilor mangeriale şi stabileşte un climat de înţelegere între cei care transmit informaţiile şi cei care le primesc.

capacitate decizională  (20%)– capacitatea de rezolvare a disfuncţionalităţilor, responsabilitatea de a aloca resurse şi capacitatea de a negocia care se realizează prin iniţierea de activităţi, de strategii şi tactici care să conducă la schimbare. Aceste aptitudini şi abilităţi pot fi dobândite prin educaţie sau experienţă.

Femeile sunt dispuse să îşi asume un risc mai mare în carieră,schimbă regulile jocului, îşi construiesc un stil propriu de a conduce şi caută un loc unde să îşi poată dovedi calităţile. Atuurile unei femei nu sunt competiţia dură, agresivitatea, ci organizarea, managementul relaţional, empatia şi capacitatea de a îndeplini mai multe sarcini fără a pierde din vedere detaliile

Printre calităţile pe care ar trebui să le posede o femeie întreprinzător  se enumeră seriozitatea, perseverenţa şi dorinţa ei de a se autodepăşi. Sfaturile pentru o femeie care doreşte să-şi dezvolte propria afacere au în vedere mai ales asumarea riscurilor, dorinţa de a munci şi nu convingerea că există câteva ingrediente ale succesului universal valabile care trebuie descoperite şi aplicate afacerii desfăşurate; fiecare afacere este diferită şi fiecare manager general are propriul stil de a gândi strategiile de dezvoltare.

Femeile pot beneficia de avantajele intuiţiei (35%), o resursă insuficient cunoscută, dar invocată atât de des încât a devenit o temă des întâlnită în literatura de specialitate.

Intuiţia reprezintă abilitatea de a obţine acel gen de cunoaştere la care nu putem ajunge prin interferenţă sau observaţie, raţiune sau experienţă. Astfel, ea este în mare parte o sursă originală, independentă a cunoaşterii, care nu poate fi obţinută prin celelalte surse. Intuiţia le ajută pe femei să rezolve problemele într-un mod mai creativ prin care acceptă mai uşor ideile celor din jur.

Nu în ultimul rând, abilitatea de a obţine rezultate este şi ea la îndemâna femeilor într-o lume modernă care a depăşit paradigmele de genul “o femeie nu lucrează, nu face afaceri, nu …”. Tocmai această ultimă abilitate sprijinită acum de o societate deschisă şi modernă ajută femeile să-şi demonstreze că se pot face remarcate în domeniul antreprenoriatului

Femeile se confruntă in cariera lor cu lipsa de continuitate (concedii de maternitate, intreruperi pentru creşterea copiilor – 50%) iar efortul lor pentru îndeplinirea obligaţiilor de familie şi a celor profesionale este considerabil mai mare ca al bărbaţilor (15%)

Femeile au o fire mai sensibilă, în schimb bărbaţii au mai multă îndrăzneală şi sunt mai încrezători, din aceste motive bărbaţii au mai multe şanse de a obţine ceea ce doresc

Femeia este vãzută în contextul nevoii de a echilibra două roluri importante: cel de acasă, din familie şi cel de la locul de  muncă. Majoritatea respondenţilor (54%) consideră reuşită în afaceri a unei femei ca fiind doar un aspect complementar al succesului pe plan familial. Acesta ar fi şi motivul pentru care există atât de puţine femei de afaceri de succes, ele fiind nevoite să-şi împartã timpul între aceste două preocupări (30%)

Femeia de succes nu este femeia care are o carieră strălucită, ci cea care a reuşit să facă lucruri bune şi pe plan profesional şi pe plan personal, planul personal însemnând familie, copii, casă, prieteni, statut social.(16%)  E normal ca femeile să-şi aloce din timp şi pentru lucrul ăsta, şi atunci taie de la carieră

Femeie care doreşte să îşi dezvolte propria afacere trebuie să fie perseverentă, tenace şi foarte echilibrată; de asemenea, este necesar ca viitoarea femeie întreprinzător să se informeze într-o manieră adecvată asupra riscurilor care decurg din activităţile antreprenoriale desfăşurate şi să fie pregătită să înfrunte dificultăţile care apar. Spre exemplu, afacerea sa a fost lansată pe o piaţă total atipică în care clienţii sunt foarte exigenţi, s-a confruntat nu de puţine ori cu probleme financiare, reuşind să menţină echilibrul între practicarea unor preţuri rezonabile pentru produsele fabricate şi obţinerea unor marje acceptabile de profit.

O consecinţă a acestui tip de mentalitate il constituie faptul că, în anumite situaţii, femeile trebuie să demonstreze că reprezintă parteneri de încredere în relaţiile de afaceri, comparative cu bărbaţii care beneficiază de un capital de încredere anterior stabilirii respectivei relaţii de afaceri. La femeie există dezavantajul că trebuie să dovedească că este un om de afaceri, în timp ce bărbatul pleacă de la premise că este  şi se vede ulterior.La femeie se pleacă de la premise că nu este un partener solid, ea trebuie să dovedească , muncind de dpuă ori mai mult decât un bărbat ca rezultatul să fie acelaşi ca al lui. O femie e privită cu mai multă ciscumspecţie şi i se adresează o privire ironică de la înceăut: “Ce cauţi aici  când locul tău e în altă parte? N-ai copii acasă? N-ai de gătit?”     Femeiele atacă aceste  bariere prin creşterea participării lor în organizaţia în carte domină bărbaţii şi prin formarea propriilor lor reţele de lucru.

Caracteristicile femeii antreprenor sunt următoarele: avantaj competitiv bazat pe cunoaştere a crescut, creativitatea (21%), flexibilitatea (24%) şi dinamismul (25%), capacitatea mare de a învăţa şi de a folosi new knowledge and generate added valunoi cunoştinţe şi pentru a genera valoare adăugată (30%).

Frica de a eşua se înregistrează la un nivel mai mare în rândul femeilor decât în cel al bărbaţilor  Femeile cu venit mic şi mediu înregistrează rate înalte pentru frica de eşuare (40,3%) în comparaţie cu bărbaţii cu acelaşi venit.  (34,2%)

Femeile tind să fie mai puţin optimiste şi cu mai puţină încredere în sine decât bărbaţii atunci când merge vorba despre lansarea unei afaceri. Dar, odată implicate în activitatea de antreprenoriat, încrederea femeilor sporeşte şi dânsele încep să cunoască ceilalţi antreprenori şi să exploateze oportunităţile viabile aşa cum o fac partenerii lor bărbaţi. Ţinând cont de diferenţele dintre diversele culturi din lumea întreagă în ceea ce priveşte independenţa economică a femeilor, lipsa iniţială de încredere nu este un factor surprinzător. Antreprenoriatul nu induce doare implicaţii economice pentru femei, ci şi implicaţii sociale.

Indicatorii tradiţionali ai succesului, referitori la obţinerea unui profit cât mai mare şi la dimensiunea afacerii desfăşurate sunt priviţi diferit de femeile întreprinzător. Importanţa banilor şi obţinerea de bunuri materiale nu reprezintă pentru cele 10 femei manager un indicator al succesului. In viziunea lor, succesul se află în strânsă legătură cu generarea unei imagini pozitive a afacerii realizate a cărei piesă de rezistentă este încrederea.

Pe lângă răspunsuri cum ar fi: cunoaşterea mediului de afaceri, înţelegerea şi valorificarea oportunităţilor, formarea unei echipe de lucru competente (25%), considerăm semnificative pentru ilustrarea antreprenoriatului feminin trei elemente, prezente în peste 75% din răspunsurile femeilor antreprenor de succes: educaţia şi experienţa profesională în alegerea domeniului de activitate şi educaţia antreprenorială Rolul educaţiei este unul esenţial, nu poţi învăţa să mergi decât dacă părinţii îţi sunt aproape, nu poţi învăţa să vorbeşti decât în prezenţa unor persoane care ştiu să vorbească; tot aşa nici o afacere nu poate „să alerge” înainte să înveţe să meargă şi, chiar dacă afacerile mai pot merge „de-a buşilea” de unele singure, un ghidaj oferit de educaţie, în orice formă posibilă, este cel care poate să înveţe afacerea şi pe cel care o conduce să se adapteze mediului şi să continue să trăiască

Satisfacţiile pe care le trăieşte o întreprinzătore de succes sunt date de momentele când realizează că şi-a împlinit visul, că este independentă şi ştie că familia este tot timpul lângă ea ca să o susţină, au raspuns 80% dintre chestionati Una dintre cele mai importante greutăţi pe care le poate întâmpina o femeie de afaceri este aceea de a nu găsi sprijin în alte persoane şi de a nu avea familia aproape (20%)

O afacere construită este un bun al întregii familii, este o moştenirepe care poate să o lase copiilor, o afacere nu este doar o sursă actuală de venit, ci şi o asigurare pentru viitor

Considerând că discriminarea de gen nu constituie o problemă în afaceri sau constituie o problemă minoră, femeile antreprenor de succes sunt considerabil mai preocupate să înţeleagă şi să explice diferenţele dintre femeile antreprenor şi bărbaţii antreprenor, răspunsurile lor confirmând şi de această dată vasta literatură dedicată „stereotipului femeii de afaceri” . Femeile doresc împlinire, bărbaţii independenţă. ( 60%) Femeia apelează mai greu la împrumuturi decât bărbaţii, ea porneşte o afacere doar dacă există surse personale suficiente, astfel încât împrumuturile să fie cât mai mici.(30%) Doamnele şi domnişoarele sunt mai flexibile şi mai tolerante decât bărbaţii, ceea ce îi face să aibă stiluri diferite de management. De asemenea, acestea îşi aleg în special afaceri în domeniul serviciilor, pe când bărbaţii în domenii tehniceTot ce poate diferenţia bărbaţii de femeile de afaceri sunt anumite caracteristici şi trăsături personale, care reliefează abordări diferite privind toleranţa în muncă, gradul de flexibilitate, perseverenţa sau implicarea personală (10%)

Deosebirile dintre antreprenorii femei şi bărbaţi au ca izvor faptul că femeile sunt foarte bune negociatoare, au ca atu intuiţia, devenind invincibile prin modul în care îşi aruncă toate resursele în afacerea pe care o conduc. Există şi unele dezavantaje legate de sensibilitate şi modul de percepţie a realităţii, însă acestea, cu puţin exerciţiu, pot fi contracarate Aceste deosebiri se manifestă, în general, prin elemente precum: o mai mare uşurinţă pentru bărbaţi decât pentru femei în asumarea unui risc, femeile sunt mai atente la detalii şi mai bine organizate; în schimb, bărbaţii sunt mai fermi şi inspiră mai multă încredere partenerilor de afaceri. Femeile sunt dispuse să îşi asume un risc mai mare în carieră, schimbă regulile jocului, îşi construiesc un stil propriu de a conduce şi caută un loc unde să îşi poată dovedi calităţile. Atuurile unei femei nu sunt competiţia dură, agresivitatea, ci organizarea, managementul relaţional, empatia şi capacitatea de a îndeplini mai multe sarcini fără a pierde din vedere detaliile

Femeile au o fire mai sensibilă, în schimb bărbaţii au mai multă îndrăzneală şi sunt mai încrezători, din aceste motive bărbaţii au mai multe şanse de a obţine ceea ce doresc

În privinţa dezvoltării culturii antreprenoriale, se recomandă o serie de surse de informare şi programe de formare profesională care s-au dovedit a fi utile în activitatea sa:

  • Cursuri scurte pe diverse tematici economice
  • Pregătire managerială prin intermediul unor
  • programe diferite
  • Centrele de formare profesională
  • Asociaţiile de femei întreprinzător
  • Asociaţiile profesionale

Networkingul este foarte important, întrucât presupune găsirea rapidă a informaţiilor necesare şi ajută la aflarea de soluţii eficiente pentru problemele urgente (cel mai uşor este să apelezi la cineva care a fost într-o situaţie similară.  De o mare importanţă pentru o afacere de succes, este încrederea în forţele proprii, planificarea cât mai atentă şi mai realistă a obiectivelor.

Recomandarea ei este ca orice femeie întreprinzător aflată la început de drum să creadă în ceea ce face şi să lucreze cu entuziasm, să nu se lase învinsă atunci când nu-i reuşeşte de prima dată un lucru.

Toate eforturile depuse în sensul dezvoltării şi perfecţionării condiţiilor de funcţionare a afacerii trebuie să fie conjugate cu dorinţa de a te informa în permanenţă, deoarece informaţia înseamnă putere.Cele mai utilizate surse de informare pentru afacerea sa sunt informaţiile din presă şi publicaţiile de specialitate (reviste, broşuri, oferte primite).

Deşi volumul de muncă este de obicei foarte mare, faptul că au posibilitatea de a-şi planifica singure timpul în funcţie de priorităţi, face acest inconvenient secundar. De fapt, multe femei declară că le place să muncească şi preferă afacerile altor tipuri de activităţi. Trebuie remarcat faptul că multe femei manager subliniază nevoia de provocare creativă şi stimularea inventivităţii. De asemenea, multe femei identifică nevoia de “a face o diferenţă“,“a schimba ceva“ în comunităţile lor. Deşi puţine din femeile întreprinzător sunt cu adevărat mulţumite ca şi angajate, cele mai multe îşi părăsesc locul de muncă pentru ca nu le sunt satisfăcute anumite aşteptări profesionale. Multe femei menţionează că pentru a se lansa în afaceri au nevoie de vocaţie, oportunităţi şi proiecte, stimulare şi încurajare, libertatea de a-şi programa timpul şi activităţile, libertatea de a-şi gestiona aspectele familiale, mediu de lucru personalizat, alinierea etică dintre muncă şi valori personale, relaţii colegiale amiabile, un flux permanent de învăţare şi dobândirea respectului din partea clienţilor şi colegilor.

Pe calea antreprenoriatului, multe femei descoperă şi dezvoltă “propriul drum“, o nouă viziune asupra vieţii şi propriei persoane. Este o experienţă covârşitoare care poate fi sintetizată astfel: “Înveţi să nu priveşti în urmă şi să nu regreţi. Doar continui şi crezi în ceea ce faci“.

Depozitul de sex

depozitul de sexS-a deschit noul magazin online Depozitul de sex. Cu o denumire un pic mai ciudata, dar totodata o fantezie sexuala compomitatoare, este accesibila pentru oricare vizitator dornic sa faca cunostinta cu depozitul de sex.

Magazin online cu jucarii erotice

Viata in pat poate deveni uneori plictisitoare, de aceea, poti veni cu ceva nou pentru partenerul tau, fie un dildo, fiecare o pereche de catuse sau pur si simplu vrei sa-l impresionezi.

Acceseaza depozituldesex.ro si gaseste jucariile erotice care-ti va trezi interesul partenerului tau la joaca.

Jurnalistul intre adevar istoric, presiune politica si propriile ganduri

adevar istorie politica jurnalismÎn perioada iluministă, si, mai ales, incepând cu secolul al XVII-lea, opinia publică era desemnată de marii cărturari ai vrmii (filsofi,scriitori) care făceau o analiză a feomenelor politicem comunicându-le apoi păturilo superioare ale societăţii.   

Opinia publică era reprezentată de un grup restrâns de politicieni care produceau opinii ce căpătau valoare politică. O dată cu amploarea vieţii politice şi economice obligă apariţia unui nou mod de comunicare şi anume,mass-media. Presa v aduce in atenţia publicului diferite probleme politice, sociale ce vor fi aceptate sau un de către public.Opinia publică va reprezenta interesele şi atitudinile unei grupări politice, din care cauză apare conflictul. Pătrunderea presei în spaţiul public şi a acestui din urmă în universal mass—media a determinat  crearea unui specialist în conturarea opiniei publice. Jurnalistul devine astfel un nou  personaj politic care pin publicaţiile sale editoriale  contribuie la impunerea anumitor teme politice Işi fac apariţia noi legături intre omul politic şi electorat, prin intermediul presei deoarece relaţiile sunt de influenţare reciprocă.  Noul spaţiu public prin produsul mass- media permit accesul mult mai mare a unor oameni politici să-şiexprime punctul de vedere, de cele mai multe ori în opoziţie. Astfel, presa a devenit a patra putere, deoarece şi celelalte pteri sunt nevoite să fac apel la serviciile ei, dar fără să o subordoneze.

În perioada comunistă, presa si, implicit jurnalistul devenise factorul de execuţie a puterii politice deoarece partidul comunist controla toate celelalte puteri. Presa devenise organul de control al partidului comunist, dictând principiile pe care trebuia să le execute instituţiile vremii.

Jurnalistul datorită distribuitorilor de infomaţii, ăşi pierd controlul asupra valabilităţilor ştiilor de interes public, devinind doar un intermediar intre audienţă şi clasa politică. Relaţia jurnalistului  cu viţa politică devine o confruntare deoarece fiecare doeşte să obţină scopul propus prin negocieri, informaţii corecte, până la manipulare şi intimidare reciprocă.

Puterile un mai sunt in balanţă: politicienii, pentru a avea mai multă inflen, folosesc mijloacele de comunmicare în masă, jurnalistul devenid instrumental puterii recesar in dezbaterele electorale, discursurile politice.  Jurnalistul prin rezistenţa in faţa constrângerilor politice doresc obţinerea credibilităţii profesionale.  De exemplu, este un conf,lictdeschis între Preşedinte si unele trusturi media.

Relaţia dintre jurnalist si puterea politică a fost mereu tensionată datoriă schimbărilor la nivel politic Orice campanie de presă care a avut loc datorită schimbărilor la nivel politic a fost o trecere spre tabăra învingătorlor.Conflictul poate căpătă forme grave  deoarece jurnalistul demască abizurile politice, gafe ale reprezentantilor partidelor, apăr’nd astfel un curent de opinie ostil politcii.   

Relaţii mai puţin conflictuale când jurnalistul a avuit libertatea să trateze subiectele deibera, să interigheze puterea a fost cea din ultima perioadă a guvernării lui Văcăroiu. Tot in limkita normalităţii este şi perioada din timpul schimbării politice din 2004 şi prima parte a guvenării alianţei. Această tolerare din partea puterii politice şi a jurnalistului a luat sfârşit o dată cu apariţia conflictului dintre Băsescu şi Tăriceanu.

După revoluţie, cotidianul “Adevărul” devenise manipulatorul opiniei publice prin stiririle referitoare la mineriadele din acea vreme. Acest lucru se explică prin continuarea ideilor comuniste  de acătre aceeaşi echipă redacţională. Directorii ziarelor “Tineretul liber”,şi alte postui de televiziune şi de radio erau legaţi de trecut prin mentalitatea formată sub ocrotirea scolii comuniste.Iliescu, manipulator de presă, a obţinmut voturi importante in timpul alegerilor prezidenţiale prin intermediul jurnalistilor.

            Cotidianul “România liberă”era de partea opoziţiei politice captând atenţia publicului. Subiectele articolelor s-au diversificat, si, astfel, jurnalistii de după perioada 1989 s-au bucurat de sprijin mediatic.

Guvernarea Năstase  a transformt presa in instrument al puterii politice prin presiuni asupra unor jurnalişti incomozi puterii. Până în 2004 serviciile de informaţii supuneu jurnalistii la pesiuni, dar fără a mai avea o presă a puterii.

Presa sub puterea politică este nevoită să pară a fi o presă a puterii ceea ce a determinat să apară în rândul jurnaliştilor cultul personalităţii.  Excesul de imagine a lui Adrian Năstase a determinat un val de nemulţumire un numai în rândul populaţiei, ci şi în rândul jurnaliştilor.    O dată cu apariţia conflictului dintre Bpsescu şi Tăriceanu s-a observat că o parte din organele de presă aveau interese economice. Conflictul un s-a diminuta deoarece există şi acum.  Presă contra şi pentru Băsescu.
          După părerea mea acest conflict este imoral deoarece trusturile de presă , dorind să aibă avantaje pe care i le oferea cei de la putere, se comportă asemeni partidelor politice. Un studiu realizat de Agentia de Monitorizare a Presei arată că publicul este de parere că presa este dominată de interesele politice şi că incearcă să manipuleze opinia publică.

În opinia mea  preşedintele nu  este o victimă in relaţia cu presa. Traian Basescu a provocat  constant  televiziunile de ştiri sau a răspuns nepermis provocărilor, coborând mult de la nivelul prezidenţial pentru a intra in polemici ieftine. Când faci glume ieftine cu jurnalistele pe care le inviţi să se suie pe masă nu faci decât să micşorezi singur o distanţă instituţională pe care ar trebui să o respecte.
              Consider că este regretabil cât de puţin profesionistă este relaţia dintre doua instituţii fundamentale, menite să se respecte şi să se completeze reciproc in funcţionarea normală a unui stat democratic.

Moderatorul impune subiectul/tematica de discuţie, le acordă invitaţilor  o importanţă diferită ce poate fi observată prin elemente de comunicare non-verbală , cum ar fi tonalitatea: ton respectuos, dispreţuitor, politicos, agasat .Este cazul Gabrielei Vrânceanu Firea, din emisiunea „Ştirea zilei” de pe data de 31 mai, de la Antena 3, în care realizatoarea răspunde reproşurilor deputatului Cristian Boureanu (invitat în emisiune) cu afirmaţii jignitoare. Nici deputatul nu a fost mai rezonabil în replici, dar nu el a început-o – cf. Alina Vasile, „Jigniri dure între Cristian Boureanu şi Gabriela Vrânceanu Firea, în direct / Antena 3 îl dă în judecată pe Boureanu”

Stelian Tănase, în prelegerea ţinută la Conferinţa naţională „Mass media şi democraţia în România post-comunistă”, organizată la Iaşi de Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi şi revista Sfera Politicii, pe 22 noiembrie 2010, afirma că manifestarea canalelor mediatice ca partide politice se datorează dorinţei acestora de „a pune” sau de „a da jos” preşedinţi, miniştri sau parlamentari  prin perspectiva unui „sindrom Watergate”.

În opinia mea, explicaţia a ceea ce se întâmplă cu presa este implicarea patronilor acestor trusturi în actul editorial pentru a-şi rezolva interesele economico-politice. Este de notorietate faptul că Posturile Antena 1, 2 şi 3 sunt instrumentele mediatice ale omului de afaceri şi politicianului Dan Voiculescu. De asemenea, stenogramele discuţiilor telefonice ale lui Sorin Ovidiu Vîntu, date publicităţii în octombrie 2010, demonstrază relaţia pe care acesta o avea cu jurnaliştii de la Realitatea TV şi de la Academia Caţavencu. Pentru cei doi, mass media pe care le patronează sunt propriile „armate civile” ce trebuie să răspundă prompt la comanda patronilor.

 

 

 

 

Lucretia Ionescu Buiciuc

Vestimentaţia ca indicator al statutului social

Vestimentaţia ca indicator al statutului socialSocietăţile tradiţionale aveau roluri sociale relativ fixe şi coduri elaborate, astfel încât vestimentaţia constituie un indicator pentru clasa socială din care provenea, profesia şi status-ul social.

Evul Mediu este perioada în care costumul devine semnul cel mai pregnant al apartenenţei la o clasă sau la un statut social, vestimentaţia unei persoane fiind reglementată prin lege.

Două secole mai tarziu, sub domnia lui Henric al IV-lea (1589-1610), care autorizează prin brevet ca apropiaţii săi să poarte justaucorps de culoare albastră, decorat cu broderii de aur şi argint, Versailles devine capitala modei, iar costumul, simbol al favorii regelui, semnifică puterea. În Anglia secolului al XIV-lea o lege stipula faptul că toţi cavalerii cu rangul de lord  să poarte haine şi pelerine. Aşa cum nota Johan Huizinga în Amurgul Evului Mediu, fiecare clasă socială, fiecare ordin, fiecare meserie puteau fi recunoscute după îmbrăcăminte.

R.Unger şi B.Raymond (1974) au condus un studiu pentru a vedea  cu câtă acurateţe vestimentaţia unei persoane poate fi indicator al valorii.  Au fost studiaţi studenţi care se îmbrăcau în mod diferit, hippie sau tradiţional. Subiectii din experiemnt aveau sarcina să clasifice studenţii de sex maasculin din campus în două grupe: cei care se îmbrăcau convenţional şi altă grupă, care se îmbrăcau diferit. Au fost aleşi aleatori 30 de indivizi pentru fiecare din cele două grupe. O măsurătoare a valorilor a fost aplicată fiecărui individ pentru a vedea ce calităţi personale sunt cele mai importante pentru subiectul respectiv. Subiecţii care purtau vestimentaţie diferită valorizau trăsături ca: independenţa, imaginaţia şi afecţiunea mai mult decât cei care poartă haine convenţionale. Studenţii îmbrăcaţi convenţional apreciau mai mult ambiţia şi supunerea. Se sugerează că maniera de a te îmbrăca sunt sunt indicatori ai unor valori individuale de bază şi pot fi folosiţi cu o anumită prudenţă ăn estimarea valorilor.

La începutul anilor 1970, când stilurile de vestimentaţie reprezentative pentru atitudini politico-sociale erau destul de explicite. D.Kness şi B.Densmore (1976) au studiat convingerile social-politice la o sută de studenţi de sex masculin ai Universităţii Pennsylvania. Aceştia au căutat similarităţi între vestimentaţia tradiţională (cum ar fi păr tuns scurt, pantaloni drepţi, pulovere sau tricou, şosete şi pantofi) şi convingerile social-politice conservatoare( adică dorinţa de conservare a valorilor şi intereselor grupurilor cu statut social înalt). Similarităţi au fost şi între grupurile cu vestimantaţie radicală sau hippie (părul până la umeri, cu sau fără barbă, blugi şifonaţi, tricouri şifonate, cu sandale sau desculţi) şi convingile social politice radicale (  dorinţa dea vedea în profunţime şi de a revoluţiona sistemul)

S-a demonstrat că  cei care se îmbrăcau hippie erau mai puţin preucupaţi de faptul că îmbrăcămintea exprimă status-ul social al persoanei, iar aceia care se îmbrăcau în mod tradiţional declarau că se află în pas cu moda, mulţumiţi de înfăţişarea lor. Aceştia erau mai greu predispuşi la schimbare, deşi le plăcea să-şi schimbe stilurile de vestimentaţie. Cei care se imbrăcau hiipie caracterizeau hainele ca fiind plicitsitoare, acordându-le importanţă din punct de vedere al confortului.  Subiecţii care se îmbrăcau conservator manifestau o tendinţă de a-i judeca pe alţii după aspectul hainelor.

Cei care se îmbrăcau hippie au exprimat următoarele convingeri: lumea afacerilor nu ar trebui să-şi impună valorile legate de aspectul exterior al angajaţilor; libertatea de alegere a stilului vestimentar este importantă.

Studiul a indicat că este posibil să anticipăm atitudinile social-politice ale unui student pe baza vestimentaţiei, adică vestimentaţia este un bun indiciu pentru astfel de atitudini.

Hainele sunt semne la statutului social, simboluri ale puterii sociale influenţând stima de sine a celor care le poartă şi de modul în care ceilalţi se comportă faţă de noi. Pentru argumentarea acestor afirmaţii este sugestiv experimentul lui M. Lefkovitz, R.R. Blake şi J.S. Monton (1955). Pentru a testa influenţa “hainelor cu autoritate” asupra comportamentului celorlalţi, autorii menţionaţi au folosit un complice, un tânăr de 32 de ani care a primt indicaţia să traverseze o stradă pe trecerea de pietoni în timp ce semaforul pietonilor indica culoarea rosu. S-a constat că numărul pietonilor care l-u urmat pe complice a fost de 3,5 ori mai mare în situaţia în care vestimentaţia complicelui sugera autoritate – “costum de foarte bună calitate şi cravată scumpă” – decât în situaţia în care complicele era îmbrăcat modest [1].

Imaginea personală contează extrem de mult în relaţiile dintre oameni şi în viaţa noastră socială, iar impactul ei se extinde şi asupra parcursului nostru profesional indiferent că ne aflăm într-o pozitie de entry level sau de senior. Imaginea personală se traduce prin percepţia pe care cei din mediul in care lucrăm şi-o formează asupra noastră. Această perspectivă nu se reduce doar la o imagine de ansamblu, ci este o imagine complexă care însumează mai multe compartimente: felul în care ne imbrăcăm, machiajul abordat, greutatea corporală, sexul – feminin sau masculin şi nu în ultimul rând înfăţişarea fizică. Maniera în care cei din jur îşi formează anumite aşteptări asupra imaginii şi a comportamentului nostru depinde în mare măsură de felul în care ne promovăm aceasta imagine.

Daca ne-am creat o imagine pozitivă şi puternică şi conştientizăm că anumite elemente ne dau această înfăţişare profesională, facem un prim pas spre succesul individual şi profesional.

 

Vestimentaţia în organizaţii

 

Vestimentaţia, în funcţie de epoci şi timpuri de civilizaţie, a furnizat indicii cu privire la rolul şi status-ul persoanei, apartenenţa la un anumit grup sau la o anumită arie geografică.

Influenţa îmbrăcămintei asupra imaginii percepute a unei persoane se poate extinde şi asupra organizaţiei  şi instituţiei pe care această persoană o reprezintă ca efect secundar (efectul ultimei informaţii).

De exemplu,  E.W.Stuard şi B.K.Fuler (1991) au studiat imaginea pe care doi agenţi de vânzări din două companii diferite o au în legătură cu vânzătorul şi cu firma pe care acesta o reprezintă. Confruntând şapte moduri diferite de vestimentaţie  (tradiţionale şi informale) reproduse prin fotografii, s-a observat că atunci când vânzătorul era îmbrăcat în una din cele patru variante de vestimentaţie tradiţională era perceput ca fiind mai competent, mai ambiţios, stăpân pe sine şi optimist, iar firma la  care era angajat ca având o ofertă divesificată de produse[2].

Chiar dacă tindem să fim de acord cu expresia “important este cum gândim şi nu cum ne îmbracăm”, în viaţa de zi cu zi vestimentaţia joacă un rol important în percepţia persoanelor.  Oamenii au dreptul să adopte orice formă de imbrăcăminte doresc, ei trebuie totuşi să facă distincţia între muncă şi distracţie şi să-şi adapteze vestimentaţia “atmosferei de afaceri create de patronul lor”.[3]

Hainele sunt semne ale statutului social, simboluri ale puterii sociale influentand stima de sine a celor care le poartă şi de asemenea, influenţand modul în care ceilalţi se comportă faţă de noi. Pentru argumentarea acestor afirmaţii este sugestiv experimentul lui M. Lefkovitz, R.R. Blake şi J.S. Monton (1955). Pentru a testa influenţa hainelor cu autoritate asupra comportamentului celorlalţi, autorii menţionaţi au folosit un complice, un tânăr de 32 de ani care a primt indicaţia să traverseze o stradă pe trecerea de pietoni în timp ce semaforul pietonilor indica culoarea rosu. S-a constat că numărul pietonilor care l-u urmat pe complice a fost de 3,5 ori mai mare în situaţia în care vestimentaţia complicelui sugera autoritate – “costum de foarte bună calitate şi cravată scumpă” – decât în situaţia în care complicele era îmbrăcat modest[4].

Din acest experiment se poate deduce un sfat simplu pentru cei care vor să devină manageri: imbracă-te “cu autoritate” dacă vrei ca subordonaţii să “te urmeze”. Pentru orice manager gestionarea impresiei pe care subordonaţii si-o formeza despre el este o condiţie importanta pentru succes, vestimentaţia reprezentând un important mijloc de management al impresiei. Într-o lucrare dedicată puterii de influenţare a vestimentaţiei ca mijloc de comunicare a impresiiilor despre noi, Jacqueeline Murray (1989) stabileşte mai multe categorii de vestimenţie în funcţiie de mesajul pe care acestea îl transmit despre noi. Vom reda aceste categorii de vestimentaţie.[5] Niciun emiţător nu se poate desprinde de realitatea socială şi culturală în care este implicat.  Importante sunt şi locul său în acest sistem, rolurile pe care şi le asumă, prestigiul său, imaginea sa despre lume, credinţele sale şi valorile dominante, atitudinile sale, dar şi aşteptările celorlalţi în privinţa sa. Mediul social şi cultural determină cuvintele pe care oamenii le folosesc în discuţii, canalele de comunicare ales pentru comunicare, motivaţiile celor spuse sau scrise[6]. Principiul gestaltismului funcţionează şi în cazul vestimentaţiei: reconstituim impresia despre o persoană (intregul) pe baza informaţiilor accesibile (pe baza cunoasterii anumitor părţi ale întregului): astfel, valoarea pozitivă sau negativă atribuită costumaţiei unei persoane se extinde şi se generalizează şi asupra altor aspecte, de exemplu asupra competenţelor, asupra persoanlităţii, asupra caracterului. Confruntaţi cu dorinţele şi emoţiile noastre, cu realitatea noastră şi cu cea a persoanei de lângă noi trăim comunicarea ca pe o reflexie a lumii noastre interioare. Asadar, a comunica înseamnă a exprima lumea nostră interioară, însă doar fragementar; înseamnă a exprima doar o reflexie a ei.

Pentru a argumenta această idee voi relata un experiment realizat de către M. Lapitsky şi T.S. Smith (1981) şi prezentat de către S.B. Kaiser (1986). În cazul acestui experiment, autorii au pus 160 de studente să scrie un eseu pe o anumită temă, urmând ca ulterior eseurile să fie evaluate de nişte observatori. Eseurile persoanelor cu o vestimentaţie atractivă au primit evaluări mai pozitive din partea observatorilor, decât persoanele cu o vestimentaţie mai puţin atractivă. Informaţiile observatorilor-evaluatori (vestimentaţia atractivă) au influenţat evaluările sarcinii realizate de către subiecţii de experiment (evaluarea eseului).

A. Rafaeli şi M.G. Pratt (1993) ne oferă un model de analiză a vestimentaţiei oganizaţionale ţinând cont de relaţiile pe care organizaţiile le au cu mediul social.

Conform acestui model, vestimentaţia organizaţională este privită ca un indicator al influenţelor atât din interiorul organizaţiei, cat si din exteriorul acesteia, din mediul socio-cultural. În interiorul unei organizaţii există atât presiuni formale- care îşi au expresia în codurile şi regulamentele interne, cât şi presiuni informale- care îşi au expresia în anumite modele care se pot impune la un moment dat într-o organizaţie în vederea adoptării unui anumit tip de vestimentaţie.

Acest model de analiză cuprinde trei dimensiuni ale vestimentaţiei organizaţionale:

  • Atributele vestimentaţiei constând în culorile, materialele şi stilul vestimentaţiei;
  • Omogenitatea vestimentaţională – se referă la gradul de variaţie în ceea ce priveşte vestimentaţia, printre membrii aceleiaşi organizaţii;
  • Diferenţierea – se referă la gradul de  diferenţiere al vestimentaţiei angajaţilor dintr-o organizaţie în raport cu vestimentaţia persoanelor din afara organizaţiei.

Influente extra-organizationale

  • Standarde societale
  • Standarde instituţionale

Influente intra-organizaţionale

  • Valorile organizaţiei
  • Structura organizaţională

Vestimentaţia organizaţională

Atributele vestimentaţiei

 

 

Omogenitate                                        Diferentiere (Conspicuouness)

Efecte ale vestimentaţiei la nivel individual:

  • Complianţă
  • Legitimitate

Efecte ale vestimentaţiei la nivel organizaţional:

  • Efecte reflectate în imaginea organizaţiei
  • Utilizarea resurselor umane

Fig. 2: Dimensiuni, factori de influenţă si efecte ale vestimentaţiei organizaţionale (adaptare după A. Rafaeli şi M.G. Pratt, 1993, p. 33).

 

Vestimentaţia influenţează stima de sine şi comportamentul celorlalţi.  Puterea de influenţare a hainelor „cu autoritate“ este mare. Blake şi J.S. Mouton ne oferă un model revelator de analiză a vestimentaţiei într-un oraş din Texas . Cercetãtorii au folosit ca asociat (complice) un bãrbat de treizeci şi unu de ani, care în cadrul experimentului avea sarcina sã treacã strada pe roşu, în timp ce alţi pietoni aşteptau schimbarea culorii semaforului. Când “complicele purta  un costum de foarte  bunã calitate şi cravatã scumpã, trecãtorii care erau la semafor l-au urmat într-un numãr de trei ori şi jumãtate mai mare decât atunci când era îmbrãcat cu o cãmaşã ieftinã şi pantaloni de lucru.”[7]

Culorile în cadrul vestimentaţiei organizaţionale are la bază informaţia simbolică pe care o trasmit şi depinde de cultura individului

Organizaţiile optează  pentru anumite culori ale vestimentaţiei angajaţilor în funcţie de semnificaţia socială a acestora: “Culorea maro folosită la uniformeleUPSsugerează intredere. În mod similar, spitalele foloses culoarea alb pentru a sugera puritate si curăţenie, iar organizaţiile poliţiste utilizează culori închise pentru a sugera putere”.

Culorile influenţează şi ele comunicarea, evidenţiind atitudinea omului faţă de viaţă şi faţă de cei din jur. Culoarea vestimentaţiei folosită ne comunică o serie de lucruri despre acesta.[8]

Roşu – om plin de sentimente
Portocaliu – sunt organizat şi hotărât să-mi realizez planul
Galben – doresc să discutăm
Verde – imi place schimbarea
Bleu – sunt inventiv
Bleumarin – imi place să fiu şef şi să dau ordine
Negru – ştiu foarte bine ce am de facut

Semnificaţia culorilor poate fi diferită în alte culturi. De exemplu: în timp ce în  Europa negrul este culoarea tristeţii, în China şi Japonia albul înseamnă tristeţe.

Culorile calde (roşu, portocaliu, galben) favorizează comunicarea iar cele reci (gri, verde, albastru) o inhibă. Comunicarea se desfăşoară greoi şi în cazul monotoniei sau varietăţii excesive de culori.

 

 

 

 

 

Tabelul 1. Operationalizarea conceptului de “vestimentaţie organizaţională” (după A. Rafaeli şi A.G. Pratt, 1993, p.36)

Aspectul vestimentaţiei

Posibilităţi

Operaţionalizare

Atributele vestimentaţiei

Albastru, rosu, auriu

Ce culoare?

Fibre naturale, sintetice

Din ce este făcut?

Formal, casual

Care este stilul?

Omogenitatea vestimentaţiei

Omogenitatea aleatoare

Cât de liberă este variabilitatea vestimentaţiei angajaţilor şi variabilitatea dintre subgrupele organizaţiei?

Omogenitatea stratificată

Omogenitate completă

Evidenţierea prin vestimentaţie

        Variabilitate ridicată

Cât de diferită este vestimentaţia, comparativ cu membrii

din afara organizaţiei?


[1] Duduciuc, A. (2004). Vestimentaţia şi valorile sociale, în Septimiu Chelcea (coord.). Comunicarea nonverbală în spaţiul public, Editura Tritonic, Bucureşti, p. 199

[2] Marinescu, V.,op.cit., p. 72

[3] Richard, Denny, Cum să comunici ca să câştigi, Iaşi, Editura Polirom, 2003, p. 75

[4] Chelcea, S. şi Chelcea Adina (2005). Mesajele corpului uman: cercetări experimentale şi stereotipuri sociale. Editura Comunicare.ro. Bucureşti, p. 53

[5] Charles U. Larson,  (2003), Persuasiunea. Receptare şi responsabilitate,  Editura Polirom, Iaşi, p. 287

[6] Chiru, Irena, (2003),Comunicarea  Interpersonală, Editura Tritonic, Bucureşti, p.128

 

[7] Comunicarea nonvebală, – sociologia si psihologia muncii, sociologie, webgarden.com/menu/comunicarea-nonverbala

8 Limbajul culorii, www.informatiiprofesionale.ro

Lucretia Ionescu Buiciuc

 Daca vrei sa afli mai multe detalii despre rochii, acceseaza tinar pentru a afla ce preturi sunt pentru rochii tinar.

Aforisme- femei

Aforisme femeiSă nu crezi în femeia care râde la despărţire
Femeia e ca natura, niciodată nu poţi să-i cunoşti tainele
În braţele bărbatului femeia e înger
Am văzut o femeie purtându-se ca un bărbat şi un bărbat gudurându-se ca o femeie.
Am fost regină, sclavă, acuma sunt femeie
Femeia e o barcă pe-o mare necunoscută; ferice de bărbatul care ştie s-o cârmuiască.
Sărind capra a dat peste oaie
Căprioara e o fătură prea sensibilă pentru a avea coarne
Broasca, dând de noroi, s-a înecat la mal
Femeilor le place haine noi, brbaţilor – feţe noi.
Soţia e ultimul lucru care-l interesează pe soţ, dar nu şi soţia altuia.
Ce greu se rupe trestia plângătoare.

Vecina s-a despărţit de soţ după ce i-a constatat meritele.
Nici pădurarul nu stie unde e inima pădurii.

lucretia Ionescu Buiciuc

Sa nu crezi in femei

Sa nu crezi in femeiSă nu crezi în femeia care râde la despărţire
Femeia e ca natura, niciodată nu poţi să-i cunoşti tainele
În braţele bărbatului femeia e înger
Am văzut o femeie purtându-se ca un bărbat şi un bărbat gudurându-se ca o femeie.
Am fost regină, sclavă, acuma sunt femeie
Femeia e o barcă pe-o mare necunoscută; ferice de bărbatul care ştie s-o cârmuiască.
Sărind capra a dat peste oaie
Căprioara e o fătură prea sensibilă pentru a avea coarne
Broasca, dând de noroi, s-a înecat la mal
Femeilor le place haine noi, brbaţilor – feţe noi.
Soţia e ultimul lucru care-l interesează pe soţ, dar nu şi soţia altuia.
Ce greu se rupe trestia plângătoare.

Vecina s-a despărţit de soţ după ce i-a constatat meritele.
Nici pădurarul nu stie unde e inima pădurii.

lucretia Ionescu Buiciuc