Iubirea in propriile ei cuvinte, decupata si transpusa intr-o coala de hartie virtuala:

Iubirea a creat gura mea de a vorbi
şi să facă valuri în pântecele ei.
Cine sunt eu să spun nu!
Am fost mereu aproape de acest trup de vise
şi sărută uşor fiecare clipă cu pasiune ei să fie cunoscută.

Ce se poate spune? Câteva cuvinte simple, se poate spune,
dar nici un sens se poate spune,
Dragostea lui pentru „a spune” este sensul său.

Dragostea se spune în fiecare atom al creaţiei –
ca elocvenţă infinit.
Se vorbeşte în stele, şi în ochii unui copil.
Se vorbeşte în mişcare graţioasă a mana unei femei
sau muschii se deplasează pe spatele unui om
ca el ajunge pentru ceva ce el doreste.
În astfel de dansuri tăcute de formă
dragostea vorbeşte de la sine,
dar nici un sens ne va da.

Natura este abundent, pentru că vine de la puls
de nevăzut, de a fi vazut ca rochia de dragoste a lui vreodată curge,
o rochie că toate lucrurile poartă pentru dragoste.
Pentru a da sens Love
este de a încerca să conţină viaţă într-o imagine de viaţă.
Ca o imagine a lui Dumnezeu,
o imagine de dragoste nu se va potrivi în orice de cadre de mintea noastră.

Noi, cei care urmează inima,
vorbesc din inimă.
Noi vorbim şi cântăm din inima Iubirii.
Cu toate acestea, noi nu ştim dragoste;
putem fi doar iubire.
Un peşte nu cântă in mare, care este una cu.
Cum de a defini apa din peşte
atunci când forma de apă şi peşte sunt, în esenţă, aceleaşi?
Tot ceea ce se întâmplă
– Vreodată – este mişcarea de dragoste
transpare ca de peşte sau de apa pentru un timp.

Rochia de Iubirea este în continuă schimbare.
Toate acest lucru se întâmplă de creaţie
se întâmplă pentru tinuta de o atracţie a unui alt,
de la atragerea de dragoste de a iubi.
Amant este o flacără rapidă de focul iubirii
evazată în manifestare,
care urmează să fie luminat de Constiinta Iubirii de Sine.
Nici un foc nu mai moare. Se schimbă,
arde în văzute şi nevăzute.
Focul este elementar de a iubi.
Focul este dor Iubirea de a fi iubit şi de dragoste
cum Doi în unu.

Iubirea să clipească ochiul meu,
şi cred că clipeşte ochiul meu de vointa proprie.
Şi acest lucru de sine, care cere, este doar un spaţiu
Dragostea pentru a fi iubit în cadrul.
Un acordarea de spaţiu pentru a fi iubita lui dragoste.
Scopul nu este acolo mai mare decât aceasta:
pentru a fi iubitor de dragoste.

Ca un iubitor de
flori la fiecare formular pentru mintea mea
pentru a fi oglinda de frumusete si armonie.
Dacă aş nega Iubire, am nega toată frumuseţea şi de echilibru,
un echilibru, care este tot o mişcare de dragoste
în dans mutabil de alura proprie;
o oglindă care creează dragoste pentru ea ca acest lucru ma,
care permite viziunea ei de a fi ei,
acest spaţiu de iubit
care este conştientizarea propriei Dragostea lui de dragoste
Ea poate aprecia că înflorire a creaţiilor ei.

Aceasta minte este ca un vas deschis de flori.
Acest vas de constiinta poate deţine flori
fără a trebui să ia în considerare locul său şi de o parte,
dar întotdeauna dor
sa fie doar nava de înflorire dragostei.

Dragostea se defineşte prin care nu au explicaţie.
Este de mai sus şi dincolo de denumire.
Dragostea se mişcă în sine, de a schimba o natura la alta
şi să fie întocmite astfel împreună de atracţie din proprie
ca iubitul iubitei.
Dacă o numim o forţă,
apoi forţează nimic.
Dacă o numim o putere,
apoi în cazul în care nu există nici o altă putere,
la ceea ce poate fi comparat?
Acesta este doar acest ţesut de membrelor într-o singură iubire
să fie cunoscut sub numele de sine.
Tăcerea este de discurs, iar comunicarea sa este tăcere.
În mişcare şi nemişcare
ea devine vreodată, dar rămâne veşnic.

Indragostiti de ei înşişi pentru a fi răspuns ei.
Că răspunsul este întotdeauna: să fie.
Indragostirea este manifestarea iubirii.
Lumina străluceşte din cauza soarelui şi nu încearcă să fie singur.